Decizia ÎCCJ nr. 66/2023 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 21. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, față de considerentele redate în continuare. ... 22. Completul de judecată care formulează sesizarea este învestit cu soluționarea unui recurs, urmând să se pronunțe în ultimă instanță; de modul de lămurire a chestiunilor de drept ce fac obiectul sesizării, și care sunt noi, depinde soluționarea pe fond a cauzei de față; asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 23. Dispozițiile în legătură cu care se solicită pronunțarea unei hotărâri potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă au primit interpretări diametral opuse, prin hotărâri definitive, din partea instanțelor de judecată învestite cu cauze similare, având ca obiect contestație împotriva ordinului de respingere a cererii de (re)dobândire a cetățeniei române formulate în baza art. 11 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 21/1991), acțiuni ce intră în competența de soluționare exclusivă, în fond, a Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București și, în recurs, în competența Secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București, potrivit art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991. ... 24. Problematica aplicabilității și interpretării prevederilor art. 13 și ale art. 40 alin. (2) din Tratatul dintre România și Ucraina apare în cadrul procedurii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 21/1991. ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării 25. Instanța de trimitere apreciază că analiza dispozițiilor din Tratat supuse interpretării trebuie realizată în cadrul creat de Convenția de la Haga [art. 1 alin. (1) , art. 2, art. 3], dar și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Constituția României și de cele ale art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 590/2003, reținând că, potrivit art. 3 din Convenția de la Haga, formalitatea apostilării actelor oficiale nu poate fi cerută în situația în care există o înțelegere între două sau mai multe state contractante care „o înlătură, o simplifică sau scutește actul de supralegalizare“, precum și faptul că, potrivit art. 31 din Legea nr. 590/2003, aplicarea și respectarea dispozițiilor tratatelor internaționale sunt o obligație care se impune nu doar instanțelor de judecată, ci și tuturor autorităților statului român. ... 26. Dispozițiile art. 1 din Tratat stabilesc regula potrivit căreia actele emise de instituțiile competente din cele două țări sunt valabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără vreo altă legalizare. ... 27. Autoritatea pârâtă din dosarul în care a fost formulată sesizarea a susținut că nu i-ar fi incidente și că nu ar avea obligația respectării prevederilor Tratatului, cu motivarea, acceptată de o parte a instanțelor de judecată prin hotărâri definitive, că aceste prevederi ar fi aplicabile doar instanțelor de judecată în rezolvarea cauzelor civile, nu și autorităților administrative, cum este și pârâta, cu ocazia soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române de către Comisia pentru cetățenie. ... 28. Art. l din Tratat precizează sfera de recunoaștere a actelor oficiale emise de autoritățile competente ale celor două țări semnatare, aceasta fiind „teritoriul celeilalte părți contractante“, concluzia care ar rezulta fiind aceea că actele oficiale ce emană de la autoritățile competente din Ucraina sunt recunoscute pe teritoriul României, fără a se face distincția invocată de autoritatea pârâtă între autorități administrative și judiciare. ... 29. Această interpretare, precizează instanța de trimitere, pare să fie susținută și de art. 1 alin. (2) din Tratat, care nu limitează sfera autorităților competente doar la instanțele judecătorești și la parchete, ci o definește extensiv, fiind incluși notarii publici din România și notariatele din Ucraina (aceștia din urmă în cadrul instituțiilor judiciare), precum și „altor instituții ale celeilalte părți contractante, în competența cărora intră rezolvarea cauzelor civile“. ... 30. Mai mult, art. 1 alin. (3) din Tratat include explicit în categoria „cauze civile“ și cauzele familiale și cauzele comerciale. ... 31. Se reține că cetățenia unei persoane este unul din elementele care alcătuiesc statutul juridic civil al unei persoane, alături de capacitatea juridică și starea civilă a persoanei. ... 32. Cu ocazia soluționării cererii de (re)dobândire a cetățeniei române potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991, A.N.C. analizează acte de stare civilă (certificate de naștere, certificate de căsătorie, certificate de deces) în vederea determinării unor legături de descendență între petenți, solicitanți ai cetățeniei române conform art. 11 din Legea nr. 21/1991, și antecesorii acestora, foști cetățeni români care au pierdut cetățenia română din motive neimputabile lor sau cărora această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor. ... 33. Având în vedere faptul că stabilirea aspectelor învederate la paragraful anterior intră în sfera de reglementare a dreptului civil, respectiv a dreptului familiei, s-ar putea considera că A.N.C. face parte din categoria „altor instituții ale celeilalte părți contractante, în competența cărora intră rezolvarea cauzelor civile“, prevăzută de art. 1 alin. (2) din Tratat, teză contestată, însă, așa cum s-a arătat mai sus, de autoritatea pârâtă și de o parte a instanțelor de judecată. ... 34. Or, în situația în care A.N.C. ar face parte din categoria „altor instituții ale celeilalte părți contractante, în competența cărora intră rezolvarea cauzelor civile“ prevăzută de art. 1 alin. (2) din Tratat, concluzia care ar decurge ar fi aceea a aplicabilității prevederilor art. 13 din același Tratat, ce prevăd valabilitatea, fără nicio altă legalizare (respectiv fără apostilare) a actelor întocmite sau certificate de instituțiile judiciare prevăzute cu sigiliul și semnătura persoanei competente, a copiilor și traducerilor legalizate de instituțiile competente, precum și a dispozițiilor care conferă actelor oficiale întocmite pe teritoriul uneia din părțile contractante forța probatorie a actelor oficiale, pe teritoriul român, inclusiv în fața autorității administrative pârâte, respectiv a Comisiei pentru cetățenie din cadrul A.N.C. ... 35. Această concluzie ar decurge cu atât mai mult cu cât procedura desfășurată în fața comisiei sus-menționate, cu ocazia soluționării cererilor formulate în baza art. 11 din Legea nr. 21/1991, este finalizată prin emiterea unui act administrativ supus controlului instanțelor de contencios administrativ. ... 36. Or, în contextul în care în fața instanțelor judecătorești sunt valabile, fără vreo altă certificare (apostilare n.r.), conform art. 1 alin. (2) art. 13, art. 40 alin. (2) din Tratat, „hotărârile instituțiilor de tutelă și curatelă, instituțiilor care înregistrează actele de stare civilă și altor instituții competente în cauzele civile, care prin caracterul lor nu trebuie executate“, concluzia care s-ar impune ar fi aceea că, și cu ocazia procedurii administrative ce a ocazionat emiterea actului administrativ contestat în fața instanțelor judecătorești, ar fi incidentă aceeași regulă. ... ... ...