Decizia ÎCCJ nr. 66/2023 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție X.1. Asupra admisibilității sesizării 60. Analizând, cu prioritate, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se reține că sesizarea este admisibilă, pentru considerentele arătate în continuare. ... 61. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 62. Din cuprinsul acestor dispoziții și al jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă următoarele condiții cumulative de admisibilitate: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; ... – instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; ... – existența unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 63. Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite primele trei și a șasea dintre condițiile de admisibilitate, întrucât sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, care este învestită în ultimă instanță cu soluționarea recursului, hotărârea ce urmează a fi pronunțată fiind definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, iar, asupra chestiunii de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 64. În ceea ce privește a patra condiție de admisibilitate, subsumat acesteia, în componenta sa referitoare la existența unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, se apreciază că este îndeplinită, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. ... 65. Referitor la cerința existenței unei „chestiuni de drept veritabile“, în jurisprudența Înaltei Curți s-au reținut următoarele: a) chestiunea de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 18 din 5 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 17 aprilie 2018; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 59; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021, paragraful 41; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021, paragraful 42); ... b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și de aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei (Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2017, paragraful 62 și 65; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018, paragraful 37; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 61; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 37); ... c) pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018, paragraful 42; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018, paragraful 38, 39 și 41; Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020, paragraful 50; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 37; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021, paragraful 41; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021, paragraful 42). Sub acest aspect s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori a dificultăților unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46). ... ... 66. Chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită prezintă un anumit grad de dificultate, hotărârile judecătorești și punctele de vedere exprimate de instanțe fiind diferite în legătură cu aplicabilitatea prevederilor art. 13 și art. 40 alin. (2) din Tratatul dintre România și Ucraina cu ocazia soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române de către Comisia pentru cetățenie din cadrul A.N.C., procedură finalizată prin emiterea unui act administrativ supus controlului instanțelor de contencios administrativ (în ipoteza cererilor soluționate anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2021). ... 67. Este necontestat faptul că problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări este susceptibilă de interpretări diferite și poate genera divergente de jurisprudență, iar „rolul unei instanțe supreme este tocmai să regleze aceste contradicții de jurisprudență“ (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007, Beian împotriva României, pct. 37; Hotărârea din 27 ianuarie 2009, Ștefan și Ștef împotriva României, pct. 32 și 33). ... 68. Pe de altă parte, sub aspectul clarității normei a cărei interpretare unitară se solicită, dispozițiile invocate nu sunt suficient de explicite, fiind posibile cel puțin două interpretări, astfel că problema de drept sesizată reprezintă o chestiune de o dificultate suficient de mare pentru a reclama o rezolvare de principiu pe calea hotărârii prealabile. ... 69. În considerarea argumentelor expuse se constată că cerința esențială privind existența unei chestiuni de drept are în vedere o problemă de drept reală, dificilă, care privește interpretarea diferită a textelor de lege invocate. ... 70. Cu privire la cerința noutății, analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă faptul că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul întrebării prealabile reprezintă o condiție distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare cu privire la acea problemă de drept. ... 71. Așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis în jurisprudența sa anterioară (Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; Decizia nr. 41 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017 etc.), cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial. ... 72. Totodată, cerința noutății ar putea fi reținută ca îndeplinită și în cazul în care, deși norma nu este foarte recentă, în privința sa s-ar impune anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, ale unei norme legale mai vechi (ipoteza așa-zisei reevaluări a interpretării normei). ... 73. În speță, se observă, pe de o parte, că nu a avut loc depășirea stadiului unei practici judiciare incipiente (față de numărul redus de hotărâri identificate prin cercetarea jurisprudenței) și că este în curs de conturare o practică judiciară în legătură cu chestiunea de drept ce face obiectul sesizării, din această perspectivă cerința noutății fiind îndeplinită. ... 74. Pe de altă parte, deși textul legal în discuție datează din anul 2002, fiind ratificat printr-o lege adoptată în anul 2005 (Legea nr. 3/2005), aplicarea sa redusă până la momentul sesizării, precum și necesitatea reevaluării sale conturează, de asemenea, îndeplinirea cerinței noutății problemei de drept ce face obiectul sesizării. ... 75. În plus, apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2021, prin introducerea prevederii exprese a necesității apostilării actelor prezentate A.N.C., a condus la conturarea unor opinii potrivit cărora anterior adoptării acestui act normativ nu era obligatoriu ca înscrisurile folosite în susținerea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române să fie apostilate. ... ... X.2. Cu privire la fondul chestiunii de drept supuse dezlegării 76. Astfel cum arată instanța de trimitere, problematica interpretării prevederilor art. 13 și art. 40 alin. (2) din Tratatul dintre România și Ucraina apare în cadrul procedurii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 21/1991. ... 77. Potrivit prevederilor acestui act normativ, persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau cărora această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit.b) , c) și e) din Legea nr. 21/1991. ... 78. Procedura acordării sau redobândirii cetățeniei române este reglementată prin capitolul III din lege, rezultând, în esență, că această procedură începe cu depunerea unei cereri adresate Comisiei pentru cetățenie, însoțită de acte care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. ... 79. Comisia pentru cetățenie - entitate fără personalitate juridică din cadrul A.N.C. - verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sau redobândirea cetățeniei române și, în cazul în care sunt întrunite condițiile pentru admiterea cererii, stabilește, într-un termen ce nu va depăși 6 luni, programarea persoanei la interviul organizat pentru verificarea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) și g) . ... 80. În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru acordarea ori redobândirea cetățeniei, precum și în cazul nepromovării interviului prevăzut la art. 15 alin. (5) din Legea nr. 21/1991 ori al neprezentării, în mod nejustificat, la susținerea acestuia, Comisia pentru cetățenie, printr-un raport motivat, propune președintelui A.N.C. respingerea cererii. ... 81. Procedura se finalizează prin emiterea de către președintele A.N.C. a unui ordin care poate fi de acordare sau de redobândire a cetățeniei române (când se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege) sau de respingere a cererii (în cazul în care se constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sau redobândirea cetățeniei române), ordin care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ. ... 82. Acesta este contextul în care a apărut problema de drept supusă interpretării. ... 83. Având în vedere modul de formulare a sesizării și argumentele ce transpar din opiniile jurisprudențiale, precum și din opiniile teoretice exprimate în susținerea acestora, în cauză trebuie lămurit, mai întâi, dacă în baza Convenției de la Haga este ori nu obligatorie apostilarea actelor solicitate de A.N.C. și, apoi, dacă prevederile art. 13 și 40 din Tratatul dintre România și Ucraina constituie o excepție de la obligativitatea prezentării actelor apostilate. ... 84. Totodată, ținând cont de distincția făcută în sesizare după cum este vorba de cereri anterioare sau ulterioare adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2021, trebuie stabilit și scopul legiuitorului în adoptarea acestui act normativ. ... 85. Privind Convenția de la Haga, trebuie amintit mai întâi că supralegalizarea și apostilarea actelor oficiale, deși reprezintă, amândouă, o procedură de atestare a autenticității sigiliilor și semnăturilor aplicate pe un act oficial de către instituția emitentă, în vederea recunoașterii formale a actului de către autoritățile altui stat, și au ca efect juridic atestarea autenticității unui act oficial din punct de vedere formal, sunt totuși proceduri distincte. ... 86. Ceea ce diferă sunt statele în care sunt utilizate documentele, dar și instituțiile care aplică apostila și, respectiv, efectuează supralegalizarea. ... 87. Astfel, în cazul actelor oficiale străine care urmează a fi utilizate în România, supralegalizarea presupune parcurgerea mai multor operațiuni, într-o anumită ordine, respectiv: o procedură internă de avizare a actului oficial străin de către autoritățile locale competente, supralegalizarea de către Ministerul Afacerilor Externe al statului emitent, supralegalizarea de către misiunea diplomatică/oficiul consular român acreditat în statul emitent sau, în mod alternativ, de către misiunea diplomatică/oficiul consular străin acreditat în România și, în fine, supralegalizarea de către Ministerul Afacerilor Externe Român. ... 88. Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 26 august 1999, a avut rolul de a înlocui, pentru statele semnatare, procedura mai anevoioasă a supralegalizării cu procedura apostilării. ... 89. În consecință, Convenția de la Haga nu suprimă cerința oricărei forme de legalizare, cum se apreciază în unul dintre punctele de vedere teoretice expuse în susținerea primei opinii jurisprudențiale, ci doar înlocuiește, pentru statele semnatare, cerința supralegalizării, care se obține cu o procedură destul de complicată, cu procedura mult mai facilă a apostilării. ... 90. Acest aspect rezultă atât din preambulul Convenției, cât și din cuprinsul art. 2 din aceasta, unde, după ce se arată că fiecare stat contractant scutește de supralegalizare actele cărora li se aplică această convenție și care urmează să fie prezentate pe teritoriul său, precizează, în teza finală, că „Supralegalizarea, în sensul prezentei convenții, are în vedere numai formalitatea prin care agenții diplomatici sau consulari ai țării pe teritoriul căreia actul urmează să fie prezentat atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului și a ștampilei de pe acest act“. ... 91. Totodată, art. 3 din Convenție stipulează că singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act este aplicarea apostilei, eliberată de către autoritatea competentă a statului din care emană documentul. ... 92. Din aceste prevederi rezultă că regula este aceea că, deși suprimă cerința supralegalizării, Convenția de la Haga consacră obligativitatea apostilării actelor străine încheiate într-un stat semnatar al Convenției și prezentate autorităților altui stat semnatar. ... 93. Trebuie precizat că România a aderat la Convenția de la Haga prin Ordonanța Guvernului nr. 66/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 26 august 1999, iar Ucraina a aderat la aceeași convenție la data de 2 aprilie 2003, astfel încât ambelor le sunt aplicabile prevederile Convenției. ... 94. În consecință, actele oficiale întocmite pe teritoriul oricăruia dintre cele două state (România sau Ucraina) trebuie prezentate autorităților din celălalt stat având aplicată apostila instituită de art. 3 din Convenție. ... 95. Cum actele de stare civilă și înscrisurile care trebuie prezentate Comisiei pentru cetățenie în cadrul procedurii de soluționare a cererilor de acordare sau de redobândire a cetățeniei române sunt „documente administrative“ în sensul art. 3 lit. b) din Convenția de la Haga, înseamnă că, de principiu, actele oficiale întocmite în Ucraina și prezentate A.N.C. în cadrul procedurii soluționării cererilor de acordare sau de redobândire a cetățeniei rămâne trebuie apostilate. ... 96. Singura excepție de la această regulă, permisă de Convenție, este prevăzută în alin. (2) al art. 3, având următorul cuprins: „Totuși formalitatea menționată în alineatul precedent nu poate fi cerută atunci când fie legile, regulamentele sau uzanțele în vigoare în statul în care actul urmează să fie prezentat, fie o înțelegere între două sau mai multe state contractante o înlătură, o simplifică sau scutește actul de supralegalizare“. ... 97. Așa fiind, în continuare trebuie stabilit dacă Tratatul din anul 2002 dintre Ucraina și România se circumscrie excepției instituite de art. 3 alin. (2) din Convenția de la Haga, adică dacă reprezintă o „lege sau regulament în vigoare în România care înlătură, simplifică sau scutește actul de supralegalizare“. ... 98. Privind acest aspect, se observă că Tratatul dintre Ucraina și România, semnat la București la 30 ianuarie 2002 și ratificat prin Legea nr. 3 din 28 februarie 2005, cuprinde strict reguli cu privire la cooperarea judiciară dintre statele semnatare, respectiv asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile. ... 99. Această concluzie reiese din chiar titlul Tratatului, precum și din întregul lui conținut. ... 100. Tot astfel, în expunerea de motive la Legea nr. 3/2005, se reiterează că, „prin prevederile sale, Tratatul reglementează aspecte privind obiectul asistenței juridice, autoritatea competentă prin care instituțiile judiciare comunică între ele, limba folosită, recunoașterea și executarea hotărârilor“. ... 101. Așadar, Tratatul nu precizează sfera de recunoaștere a tuturor actelor oficiale emise de oricare dintre autoritățile celor două țări semnatare, cum se arată în prima orientare jurisprudențială, ci stabilește strict reguli privind modalitatea prin care comunică între ele autoritățile judiciare ale celor două state. ... 102. Art. 1 din Tratat, invocat de instanța de trimitere în argumentarea punctului său de vedere, poartă denumirea marginală „Ocrotirea juridică“, și prevede că: 1. Cetățenii unei părți contractante se bucură pe teritoriul celeilalte părți contractante, în ceea ce privește drepturile lor ... personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii acelei părți contractante. Această prevedere se referă, deopotrivă, la persoanele juridice înființate în conformitate cu legislația fiecăreia dintre părțile contractante. 2. Cetățenii unei părți contractante au dreptul să se adreseze liber și nestânjenit instanțelor judecătorești, Ministerului Public din România și Procuraturii din Ucraina, notarilor publici din România și notariatelor din Ucraina (denumite în cele ce urmează instituții judiciare), precum și altor instituții ale celeilalte părți contractante, în competența cărora intră rezolvarea cauzelor civile, pot să își susțină interesele în fața acestora, să facă reclamații și să introducă orice acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii acelei părți contractante. ... 3. Cauze civile în înțelesul prezentului tratat sunt considerate, de asemenea, cauzele familiale și cauzele comerciale ... ... 103. Din modul de redactare a acestui text legal reiese că stabilește chestiuni de principiu referitoare la libertatea cetățenilor unei părți contractante de a se adresa atât instituțiilor judiciare, cât și altor instituții ale celeilalte părți contractante. ... 104. Această libertate implică însă doar dreptul de a adresa cereri, reclamații, acțiuni, astfel cum se precizează în teza finală a art. 1 pct. 2 din Tratat, nefiind făcută vreo mențiune privind forma pe care trebuie să o îmbrace actele atașate cererii și fără a le scuti expres de la apostilare. ... 105. Faptul că art. 1 pct. 2 din Tratat menționează, alături de instituțiile judiciare, și „alte instituții ale celeilalte părți contractante, în competența cărora intră rezolvarea cauzelor civile“, nu înseamnă că și acestea ar intra în sfera instituțiilor care acordă asistența juridică prevăzută de Tratat, cât timp trimiterea la acestea se face doar în cadrul precizării instituțiilor cărora li se pot adresa cetățenii celuilalt stat cu cereri sau reclamații, după cum s-a arătat. ... 106. În schimb, noțiunea de „asistență juridică“ la care se referă Tratatul este explicitată de un alt text de lege, respectiv de art. 2, care la punctul 1 prevede că instituțiile judiciare ale părților contractante își acordă reciproc asistență juridică în cauzele civile, în conformitate cu prevederile prezentului tratat. ... 107. Instituțiile judiciare avute în vedere de prevederile din Tratat mai sus citate sunt strict cele enumerate de art. 2 pct. 2, respectiv: instanțele judecătorești, Ministerul Public din România și Procuratura din Ucraina, notarii publici din România și notariatele din Ucraina. ... 108. Edificator este și art. 3 din Tratat, care reglementează „Obiectul asistenței juridice“, arătând că „Asistența juridică cuprinde îndeplinirea unor activități procesuale prevăzute de legislația părții contractante solicitate, cum ar fi audierea părților, martorilor, experților, efectuarea expertizelor, cercetărilor locale, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în cauze civile, precum și în cauze penale referitor la latura civilă, înmânarea și expedierea documentelor judiciare și extrajudiciare“. ... 109. Or, A.N.C. nu desfășoară activități procesuale, procedura de soluționare a cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române fiind una pur administrativă. ... 110. În această procedură administrativă, A.N.C. nu desfășoară activități care să implice „audierea părților, martorilor, experților, efectuarea expertizelor, cercetărilor locale“ și nici nu are atribuții privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în cauze civile. ... 111. Important pentru dezlegarea chestiunii de drept analizate este art. 6 din Tratat - „Întocmirea documentelor“ - care prevede că „Actele transmise de instituțiile judiciare și de alte instituții în vederea acordării asistenței juridice trebuie să fie prevăzute cu semnătura persoanei competente și să poarte sigiliul instituției solicitante“. ... 112. În continuare,art. 13, a cărui interpretare se solicită, arată: Documentele care au fost întocmite sau certificate de instituțiile judiciare ale uneia dintre părțile contractante, prevăzute cu sigiliul și semnătura persoanei competente, au valabilitate pe teritoriul celeilalte părți contractante fără nicio altă legalizare. Aceasta se referă, de asemenea, la copiile și traducerile care sunt legalizate de instituțiile competente ... 113. Din interpretarea sistematică a prevederilor Tratatului, observând succesiunea articolelor și reluarea în cuprinsul art. 13 a aceleiași sintagme folosite și în art. 6, respectiv „documente prevăzute cu semnătura persoanei competente și cu sigiliul instituției solicitante“, rezultă cu evidență că art. 13 se referă la actele menționate la art. 6, adică exclusiv la actele transmise de instituțiile judiciare ale celuilalt stat și de alte instituții în vederea acordării asistenței juridice. ... 114. În concluzie, doar aceste acte, transmise de instituțiile judiciare și de alte instituții din Ucraina, în vederea acordării asistenței juridice, sunt valabile pe teritoriul României fără nicio altă legalizare, nicidecum actele oficiale prezentate A.N.C. de titularii cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române. ... 115. Referitor la pct. 2 al aceluiași text legal, acesta reglementează doar forța probatorie a actelor oficiale, fără a înlătura obligația apostilării lor în ipoteza în care sunt prezentate pe teritoriul altui stat contractant, necuprinzând vreo astfel de dispoziție derogatorie. ... 116. În acest context trebuie precizat că art. 49 din Tratat, intitulat „Raporturile cu alte tratate internaționale“, menționează că „Dispozițiile prezentului tratat nu aduc atingere dispozițiilor altor tratate internaționale multilaterale încheiate de părțile contractante“. ... 117. În același sens sunt și prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Constituția României, republicată, invocate în încheierea de sesizare, precum și cele ale art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 590/2003, de asemenea invocate de instanța de trimitere, dispoziții legale care nu fac decât să confirme faptul că prevederile Convenției de la Haga, astfel cum au fost analizate în precedent, sunt pe deplin aplicabile. ... 118. Articolul 40 pct. 2 din Tratat, supus interpretării, prevede că „pe teritoriul părților contractante se recunosc, de asemenea, fără o procedură specială, hotărârile instituțiilor de tutelă și curatelă, instituțiilor care înregistrează actele de stare civilă și altor instituții competente în cauzele civile, care prin caracterul lor nu trebuie executate“. ... 119. Pentru interpretarea acestui text legal trebuie observat că el este inclus în partea a doua a Tratatului, intitulată „Recunoașterea și executarea hotărârilor“ și că urmează după pct. 1, care stipulează cu titlu de principiu că „Părțile contractante recunosc și execută reciproc, în condițiile prevăzute de prezentul tratat, hotărârile definitive ale instituțiilor judiciare pronunțate în cauzele civile, în cauzele penale cu privire la despăgubiri civile, inclusiv dispozițiile acestora referitoare la cheltuielile de judecată“. ... 120. Din lecturarea pct. 1 al art. 40 și din întreg conținutul secțiunii a II-a din partea a doua a Tratatului reiese că se reglementează o procedură a recunoașterii și executării de către instituțiile judiciare din unul din statele contractante a hotărârilor judecătorești pronunțate în celălalt stat contractant. ... 121. Art. 40 pct. 2, spre deosebire de pct. 1, menționează că sunt supuse recunoașterii reciproce și alte tipuri de hotărâri, respectiv hotărârile instituțiilor de tutelă și curatelă, instituțiilor care înregistrează actele de stare civilă și altor instituții competente în cauzele civile, care prin caracterul lor nu trebuie executate. ... 122. Dintre aceste hotărâri, în prima opinie jurisprudențială, precum și în punctul de vedere al instanței de trimitere, se consideră că din moment ce în procedura prevăzută de art. 11 din Legea nr. 21/1991 A.N.C. analizează acte de stare civilă (certificate de naștere, certificate de căsătorie, certificate de deces) în vederea determinării unor legături de descendență între solicitanții cetățeniei române și ascendenții acestora, s-ar putea considera că A.N.C. face parte fie din categoria „instituțiilor care înregistrează actele de stare civilă“, fie a „altor instituții ale celeilalte părți contractante, în competența cărora intră rezolvarea cauzelor civile“, prevăzute de art. 40 pct. 2 din Tratat. ... 123. Această opinie nu ține însă cont de scopul și obiectul părții din Tratat din care face parte art. 40 alin. (2) , respectiv strict recunoașterea reciprocă și executarea hotărârilor pronunțate pe teritoriul celuilalt stat contractant, în timp ce A.N.C. nu este implicată într-o astfel de procedură. ... 124. Documentele administrative necesar a fi prezentate în cadrul procedurii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 21/1991 nu sunt „înregistrate“ de A.N.C., ci sunt doar examinate de aceasta pentru soluționarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române, neintrând așadar sub incidența prevederilor art. 40 alin. (2) din Tratat. ... 125. Nu se poate considera nici că A.N.C. face parte din categoria „altor instituții ale celeilalte părți contractante, în competența cărora intră rezolvarea cauzelor civile“. ... 126. Interpretând gramatical noțiunea de „cauză“, se observă că aceasta este sinonimă cu cea de „proces“, iar soluționarea unui proces civil este în competența instanțelor de judecată prevăzute de lege. ... 127. În schimb, din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 5/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 10 februarie 2010, rezultă că A.N.C. a fost înființată ca o instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, care asigură aplicarea procedurii legale de acordare, redobândire, renunțare și retragere a cetățeniei române. ... 128. Procedura desfășurată în fața A.N.C., astfel cum este reglementată de Legea nr. 21/1991, este o procedură administrativă de soluționare a cererilor de dobândire/redobândire a cetățeniei române, care nu are caracter jurisdicțional, nu se desfășoară în condiții de contradictorialitate și nu se finalizează prin emiterea unei hotărâri, în sensul art. 40 alin. (2) din Tratat, care să fie susceptibilă de a fi recunoscută pe teritoriul celuilalt stat contractant. ... 129. Această concluzie nu este contrazisă de faptul că, așa cum se arată în una dintre opiniile jurisprudențiale, în contextul în care, în fața instanțelor judecătorești, sunt valabile, fără vreo altă certificare/apostilare, conform art. 1 alin. (2) , art. 13, art. 40 alin. (2) din Tratatul dintre România și Ucraina, hotărârile instituțiilor de tutelă și curatelă, instituțiilor care înregistrează actele de stare civilă și altor instituții competente în cauzele civile, atunci s-ar impune interpretarea că și cu ocazia procedurii ce a ocazionat emiterea actului administrativ contestat în fața instanțelor judecătorești ar fi incidentă aceeași regulă. ... 130. În realitate, deși ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române poate fi atacat în instanță, potrivit legii, totuși, cu ocazia soluționării acțiunii având un astfel de obiect, instanța de contencios administrativ verifică legalitatea ordinului strict pe baza înscrisurilor depuse în fața A.N.C. și avute în vedere de aceasta la emiterea actului atacat. ... 131. Față de acestea, se conchide, răspunzând aspectului analizat, că nici prevederile art. 13 și nici cele ale art. 40 din Tratatul dintre Ucraina și România nu se circumscriu excepției instituite de art. 3 alin. (2) din Convenția de la Haga, nereprezentând „o lege sau regulament în vigoare în România care înlătură, simplifică sau scutește actul de supralegalizare“. ... 132. Cât despre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2021, trebuie observat că, prin aceasta, s-a modificat și completat Legea cetățeniei române nr. 21/1991, introducându-se un nou articol, respectiv art. 15^1, cu următorul cuprins: Actele întocmite sau legalizate de o autoritate străină sau de un agent public străin care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei române pot fi luate în considerare numai dacă sunt apostilate de autoritățile din statul respectiv sau, după caz, supralegalizate de misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acel stat ori de către Ministerul Afacerilor Externe al României, pentru certificarea autenticității semnăturilor și sigiliului aplicate pe acestea ... 133. Textul de lege nou-introdus prevede astfel expres obligativitatea apostilării sau supralegalizării actelor prezentate A.N.C. pentru dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei române. ... 134. Chiar dacă anterior ordonanței menționate, în Legea cetățeniei române, nu se prevedea expres obligația apostilării actelor, aceasta nu înseamnă că această formalitate nu era necesară. ... 135. Dimpotrivă, așa cum s-a arătat în precedent, actele prezentate A.N.C. pentru dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei române reprezintă documente administrative în înțelesul art. 1 alin. (2) lit. b) din Convenția de la Haga și trebuie apostilate, conform art. 3 din Convenție. ... 136. Totodată, nu există vreo „lege sau regulament în vigoare în România care să înlăture, simplifice sau scutească aceste acte de supralegalizare“, prevederile Tratatului dintre România și Ucraina neavând acest caracter. ... 137. Aceste aspecte sunt întărite și de cuprinsul notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2021, în care, după ce se menționează că A.N.C. s-a confruntat cu situații în care într-un număr semnificativ de dosare de cetățenie au fost depuse acte de stare civilă care s-au dovedit a nu fi autentice, se arată că „(...) în acest context, trebuie arătat faptul că, deși Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu înlătură formalitatea apostilei și nici nu prevede scutirea de supralegalizare a actelor de natura celor precizate mai sus, solicitările anterior menționate ale Comisiei (de apostilare a actelor n.r.) au fost, în unele cazuri, contestate în justiție de către persoanele în cauză, unele dintre aceste cauze aflându-se pe rolul instanțelor judecătorești“. ... 138. Prin nota de fundamentare se concluzionează că, „întrucât absența unor prevederi exprese care să clarifice situația expusă mai sus creează premisele introducerii unor acțiuni repetitive în justiție vizând practica administrativă a Comisiei, având în vedere și riscul acordării cetățeniei române unor persoane neîndreptățite, existența unor suspiciuni asupra autenticității actelor care fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în mod imperativ de lege la acordarea cetățeniei române nu poate fi admisă, impunându-se în consecință luarea în regim de urgență a măsurilor legislative pentru asigurarea garanțiilor necesare sub acest aspect, pentru eliminarea riscurilor reprezentate de situațiile care ar putea duce la dobândirea în mod fraudulos a cetățeniei române, în baza unor documente false“. ... 139. Prin urmare, raportat la toate aceste considerente, dezlegarea chestiunii de drept solicitate de instanța de trimitere va fi în sensul că prevederile art. 13 și art. 40 pct. 2 din Tratatul dintre România și Ucraina privind asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile, semnat la București la 30 ianuarie 2002, ratificat prin Legea nr. 3/2005, nu sunt aplicabile cu ocazia soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române de către Comisia pentru cetățenie din cadrul A.N.C. ... ... ...