Decizia ÎCCJ nr. 69/2023 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție XII.1. Asupra admisibilității sesizării 64. Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. ... 65. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite cumulativ, și anume: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... b) cauza care face obiectul judecății să se afle pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunal; ... c) instanțele mai sus menționate să judece cauza în ultimă instanță; ... d) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... f) această chestiune să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ... 66. Sesizarea de față îndeplinește toate aceste condiții, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. ... 67. Litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată în ultimă instanță, pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care a fost învestită cu judecarea recursului exercitat împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, cauza având ca obiect anularea unor acte administrative fiscale. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, curtea de apel judecă în ultimă instanță, hotărârea pronunțată fiind definitivă. ... 68. În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că sesizarea în procedura reglementată de art. 519-521 din Codul de procedură civilă trebuie să aibă ca obiect o problemă de drept ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (în acest sens, Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 59 din 9 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020 etc.) ... 69. Cu titlu de premisă, trebuie menționat că, deși din modul de formulare a întrebării ar putea părea că aceasta are în vedere interpretarea art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală în întregul lui, în realitate nu este vizată clarificarea textelor legale sub aspectul măsurilor pe care instanța penală are a le aplica asupra laturii civile în procesul penal în care admite acordul de recunoaștere a vinovăției și face concomitent aplicarea cauzei de reducere a pedepsei reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ci lămurirea problemei de drept a existenței sau inexistenței autorității de lucru judecat a hotărârii penale sub aspectul întinderii prejudiciului în procesul civil (în sensul larg al noțiunii, care include și contenciosul fiscal). ... 70. Soluționarea cauzei în care a fost formulată sesizarea depinde de lămurirea chestiunii de drept, în contextul în care instanța care a judecat procesul în fond a reținut inexistența autorității de lucru judecat asupra laturii civile a hotărârii penale prin care s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției în baza art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și s-a făcut, totodată, aplicarea art. 10 din Legea nr 241/2005, în forma aplicabilă în cauză, în condițiile acoperirii integrale a pretențiilor părții civile (pretenții constând în obligații fiscale principale și accesorii), apreciind că aspectele privind achitarea pretențiilor civile în procesul penal nu au relevanță în cadrul procesului de contencios fiscal în care se verifică legalitatea titlului de creanță fiscală pentru aceleași sume, iar în recurs se critică această soluție, pe baza unui raționament juridic contrar. ... 71. Punctele de vedere transmise de instanțe, exprimate atât de judecători ai secțiilor penale, cât și de judecători specializați în contencios administrativ și fiscal, relevă existența a două interpretări diametral opuse, sensibil egale, împrejurare ce duce către concluzia că sesizarea are ca obiect o problemă de drept veritabilă, care prezintă un anumit grad de dificultate, are potențialul de a crea divergență jurisprudențială și nu este subsumată unor circumstanțe particulare ale litigiului în care a fost formulată, fiind susceptibilă de o interpretare in abstracto, care, așa cum prevede partea finală a art. 519 din Codul de procedură civilă, trebuie să rezide într-o rezolvare de principiu a chestiunii de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. ... 72. Chestiunea de drept vizată de sesizare prezintă caracter de noutate, pentru că procedura acordului de recunoaștere a vinovăției nu are o tradiție în peisajul dreptului procesual penal român, fiind relativ nouă, astfel că problema incidenței art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală în domeniul special al infracțiunilor de evaziune fiscală susceptibile de beneficiul cauzei de reducere a pedepsei reglementate de art. 10 din Legea nr. 241/2005 nu a primit încă o interpretare jurisprudențială care să consolideze o anumită semnificație juridică, iar acest din urmă text a suferit modificări repetate. ... 73. Or, rolul esențial al mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept este acela de a preîntâmpina apariția unei jurisprudențe neunitare asupra unei probleme de drept susceptibile de interpretări diferite, iar nu de a da o soluție unei practici divergente deja existente, care ar fi de natură să antreneze celălalt mecanism de unificare a practicii judiciare prevăzut în Codul de procedură civilă, și anume recursul în interesul legii. ... 74. Evidențele consultate relevă lipsa unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept invocate, precum și faptul că aceasta nu formează obiect al unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... XII.2. Asupra fondului sesizării 75. Cu titlu preliminar, pentru corecta definire a obiectului chestiunii de drept a cărei dezlegare se solicită, se impune a reaminti că întrebarea formulată de instanța de trimitere vizează, corespunzător cadrului normativ incident în litigiul de fond, interpretarea dispozițiilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală în corelație cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma aplicabilă la data de 20 noiembrie 2018, această precizare fiind necesară în contextul în care textul normativ menționat a suferit modificări după intrarea lui în vigoare. ... 76. Astfel, în forma inițială, Legea nr. 241/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, art. 10 alin. (1) prevăzând că „în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar“. ... 77. Ulterior, dispozițiile art. 10 alin. (1) au fost modificate prin art. 79 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, după cum urmează: „În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.“ ... 78. În fine, articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a fost din nou modificat prin articolul unic pct. 3 din Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 1 aprilie 2021 (Legea nr. 55/2021). Textul prevede că „în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depășește 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică pedeapsa cu amendă“. ... 79. Întrepătrunderea dintre dreptul penal și dreptul fiscal și procesual fiscal în configurarea conținutului infracțiunilor de evaziune fiscală, precum și modul în care a evoluat în timp conținutul art. 10 din Legea nr. 241/2005 au reclamat intervenția repetată a Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, sesizate fiind în exercitarea atribuțiilor constituționale și legale ce le revin, au pronunțat decizii obligatorii erga omnes cu privire la sensul noțiunilor de prejudiciu și pretenții civile în procesul penal, astfel cum rezultă din capitolele VIII și IX din prezenta decizie. ... 80. Astfel, prin Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015, luând în considerare natura infracțiunii de evaziune fiscală și scopul incriminării acesteia, dar și raportul dintre legea generală (Codul de procedură penală, pe de o parte, și Codul de procedură fiscală, pe de altă parte) și legea specială (Legea nr. 241/2005), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că soluționarea acțiunii civile în cadrul proceselor penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005 implică obligarea la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală. Așadar, prejudiciul care trebuie acoperit în astfel de cauze este cel fiscal, constând în debite principale și debite accesorii stabilite potrivit legislației în materie fiscală. ... 81. De asemenea, Curtea Constituțională a reținut în mod constant în jurisprudența sa că într-un proces ce are ca obiect săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală autoritatea fiscală care se constituie parte civilă nu are un drept absolut în stabilirea pretențiilor civile, acestea constând exclusiv în sumele datorate bugetului de stat. Prejudiciul cauzat nu poate avea un cuantum variabil în funcție de pretențiile pe care le avansează partea civilă, ci este cel care rezultă din actele dosarului, și anume din rechizitoriu sau din actele financiar-contabile existente în dosar (Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006; Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008; Decizia nr. 1.594 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010; Decizia nr. 1.564 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2011; Decizia nr. 647 din 19 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012; Decizia nr. 179 din 28 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 20 mai 2019). ... 82. Mai recent, continuând linia de gândire în ceea ce privește natura infracțiunilor de evaziune fiscală și sensul noțiunii de „prejudiciu“ în acest domeniu, dar aplicând un standard sporit în verificarea respectării exigențelor de calitate a legii și a garanțiilor dreptului la un proces echitabil și principiului potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, prin Decizia nr. 867 din 14 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 1 aprilie 2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate cu privire la sintagma „pretențiile părții civile“, cuprinsă în dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 55/2021. ... 83. Prin urmare, atât în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005 și data modificării acesteia prin Legea nr. 255/2013 și apoi după intrarea în vigoare a Legii nr. 55/2021, în baza dispozițiilor exprese edictate de legiuitor, cât și în perioada intermediară acestor intervale (în care era în vigoare forma avută în vedere de prezenta sesizare), ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate prin Decizia nr. 867 din 14 decembrie 2021, cauza de reducere a limitelor pedepselor reglementată în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a fost legată de condiția acoperirii integrale a prejudiciului, care, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, este prejudiciul fiscal. ... 84. Această concluzie s-a impus în contextul în care, după cum a reținut instanța supremă în decizia menționată mai sus, în cazul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, contribuabilului, ca subiect pasiv al raportului juridic procedural fiscal, i se reproșează fie o acțiune, fie o inacțiune în privința obligațiilor ce îi revin în legătură cu administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor sau altor sume datorate bugetului general consolidat, în condițiile legii, iar statul, prin autoritatea fiscală, ca subiect activ al raportului juridic procedural fiscal, are dreptul de a obține respectarea obligațiilor contribuabililor în legătură cu administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sau altor sume datorate bugetului general consolidat. ... 85. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție urmărește clarificarea sensului normelor de drept în ceea ce privește modul în care acoperirea integrală a pretențiilor părți civile, valorificată în procesul penal prin aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 55/2021), printr-o hotărâre penală prin care se admite un acord de recunoaștere a vinovăției în baza art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, se răsfrânge asupra procesului civil generat de emiterea unui titlu de creanță fiscală pentru debite fiscale principale sau accesorii izvorând din aceeași stare de fapt fiscală care a fost analizată în procesul penal. ... 86. Fiind vorba, așadar, despre o problemă de drept subsumată efectelor hotărârii penale în procesul civil în domeniul specific al administrării creanțelor fiscale, punctul de plecare al raționamentului juridic constă în norma generală cuprinsă în art. 28 alin. (1) din Codul de procedură penală, care prevede următoarele: Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite. ... 87. Aceste dispoziții legale cu valoare de principiu sunt aplicabile în situațiile în care, prin derogare de la regula rezolvării acțiunii civile în procesul penal, consacrată în art. 25 din Codul de procedură penală („Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și asupra acțiunii civile“), latura civilă rămâne nesoluționată în procesul penal fie ca urmare a opțiunii persoanelor vătămate, fie în anumite ipoteze legale ce țin de derularea procesului penal și sunt reglementate fie în partea generală a Codului de procedură penală, fie în norme cu caracter special. ... 88. Una dintre aceste ipoteze este cea reglementată în art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală, inclus în partea specială a codului, titlul IV, proceduri speciale, capitolul I, acordul de recunoaștere a vinovăției, în care se prevede că instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă atunci când admite acordul de recunoaștere a vinovăției, iar între părți nu s-a încheiat tranzacție sau acord de mediere cu privire la acțiunea civilă. În această situație, hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în fața instanței civile. ... 89. O interpretare literală, bazată pe aplicarea strictă a regulii ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, ar putea conduce la concluzia că norma este clară și că, în lipsa unor prevederi exprese derogatorii, nu se poate vorbi despre autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la prejudiciu în nicio situație în care instanța penală a admis acordul de recunoaștere a vinovăției, iar între părți nu a intervenit o tranzacție sau un acord de mediere care să stingă latura civilă a procesului penal. ... 90. Normele din Codul de procedură penală ce reglementează procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției au însă un grad de generalitate care nu poate acoperi întreaga paletă de situații ce pot apărea în legătură cu infracțiuni pentru care legea penală prevede un regim sancționator cu elemente de specificitate, în care stabilirea prejudiciului constituie un element esențial pentru încadrarea juridică a faptei incriminate, iar acoperirea acestuia constituie un element esențial pentru stabilirea condițiilor răspunderii juridice, ori în cazurile în care încheierea unui acord de mediere sau a unei tranzacții ar fi incompatibilă cu natura raportului juridic în care a intervenit conduita de ilicit penal. ... 91. Or, din perspectiva raportului dintre legea generală și legea specială, Legea nr. 241/2005 în ansamblul ei are caracterul unei legi penale speciale, care conține norme de drept substanțial, dar și norme de procedură cu caracter special, ce derogă de la prevederile Codului de procedură penală. În același timp, prin conținutul specific al infracțiunilor pe care le reglementează, Legea nr. 241/2005 se integrează organic sistemului legislației în materie fiscală, aflându-se în conexiune cu Codul fiscal, Codul de procedură fiscală și celelalte acte normative care au ca obiect de reglementare modul de definire, stabilire și administrare a creanțelor fiscale (Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015, paragrafele 21.5-21.8). ... 92. Această întrepătrundere între două ramuri de drept și două tipuri de răspundere (penală și fiscală) imprimă necesitatea interpretării sistematice și teleologice a normelor aplicabile, într-un mod care să nu contravină scopului urmărit de legiuitor prin reglementarea procedurilor de prevenire și combatere a evaziunii fiscale și de administrare a creanțelor fiscale și care să nu creeze de plano premisele unei duble răspunderi, ce ar putea intra în coliziune cu principiul securității raporturilor juridice sau cu principiul ne bis in idem prin emiterea unui alt titlu de creanță fiscală, pentru debite fiscale principale sau accesorii izvorând din aceeași bază de impunere și generate de același comportament fiscal care a fost analizat și sancționat în procesul penal, cu atât mai mult atunci când prin hotărârea penală s-a reținut acoperirea prejudiciului. ... 93. Modul de soluționare a acțiunii penale, inclusiv aspectele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei în raport cu limitele speciale prevăzute de norma de incriminare, intră în puterea de lucru judecat a hotărârii penale, iar dacă soluționarea acțiunii penale este condiționată prin voința legiuitorului de împrejurări care în mod obișnuit sunt subsumate laturii civile a procesului penal, rezolvarea acestora din urmă va intra la rândul ei sub autoritatea de lucru judecat dobândită de hotărârea penală. ... 94. Acesta este și cazul reglementat în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în care aplicarea unei cauze legale de reducere a pedepsei este condiționată de constatarea unei împrejurări referitoare la acoperirea prejudiciului, care de regulă vizează modul de soluționare a acțiunii civile. Odată constatată repararea prejudiciului de către instanța penală, cu consecința legală a aplicării unei reduceri a limitelor de pedeapsă, această chestiune nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul unui alt proces civil (lato sensu), întrucât ar echivala cu posibilitatea invalidării modului de soluționare a acțiunii penale. Mai concret, dacă instanța civilă ar constata că prejudiciul nu a fost recuperat integral, acest lucru ar putea determina nelegalitatea pedepsei aplicate de instanța penală prin luarea în calcul a unor limite de pedeapsă reduse, deși nu ar fi fost îndeplinite condițiile referitoare la repararea prejudiciului. ... 95. În consecință, întrucât dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, care instituie o cauză specială de reducere a limitelor de pedeapsă, condiționează aplicabilitatea lor de constatarea reparării integrale a prejudiciului fiscal, o atare constatare nu poate fi asimilată, ca instituție procesuală, cu situația în care instanța „lasă nesoluționată acțiunea civilă“, întrucât o astfel de interpretare ar genera premisele ignorării autorității de lucru judecat a hotărârii penale și repunerii în discuție a unor aspecte tranșate cu titlu definitiv. ... 96. Or, conform art. 431 din Codul de procedură civilă, autoritatea de lucru judecat are o dublă valență, un efect negativ, care împiedică repunerea în discuție, între aceleași părți, a acelorași pretenții și invocându-se același temei juridic, dar și un efect pozitiv, în virtutea căruia drepturi recunoscute sau situații juridice stabilite prin hotărârea care se bucură de autoritate de lucru judecat pot fi invocate într-un alt proces care are legătură cu acestea, fără ca partea adversă ori instanța să mai poată contesta existența lor. ... 97. Este de precizat, în acest context, că o decizie de impunere (act administrativ fiscal contestat în procesul în care s-a formulat sesizarea) nu are un rol formal, limitat la efectuarea unor corecții în evidențele fiscale ale contribuabilului, ci este titlu de creanță, prin care se stabilesc creanțe fiscale, în temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală. Potrivit art. 95 alin. (6) din același cod, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată, iar conform art. 226 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care se împlinește scadența sau termenul de plată prevăzut de lege. ... 98. Desigur, instanța care judecă litigiul are rolul de a stabili, în funcție de obiectul cauzei și de celelalte circumstanțe ale procesului, întrunirea elementelor autorității de lucru judecat și de a verifica modul în care în procedura administrativ-fiscală care s-a derulat ulterior soluționării definitive a cauzei penale a fost sau nu luată în considerare plata prejudiciului fiscal în cadrul procesului penal, hotărârea prealabilă ce va fi pronunțată asupra sesizării de față urmând a oferi doar o interpretare de principiu asupra problemei de drept a existenței autorității de lucru judecat, cu privire la prejudiciu, a unei hotărâri penale prin care se admite un acord de recunoaștere a vinovăției și se pronunță o soluție de condamnare cu aplicarea cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. ... ... ...