Decizia ÎCCJ nr. 67/2023 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție X.1. Asupra admisibilității sesizării 61. Analizând, cu prioritate, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se reține că sesizarea este admisibilă, pentru considerentele arătate în continuare. ... 62. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 63. Din cuprinsul acestor dispoziții și al jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă următoarele condiții cumulative de admisibilitate: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; ... – instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; ... – existența unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 64. Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite primele trei și a șasea dintre condițiile de admisibilitate, întrucât sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, care este învestită în ultimă instanță cu soluționarea recursului, hotărârea ce urmează a fi pronunțată fiind definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, iar, asupra chestiunii de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 65. În ceea ce privește a patra condiție de admisibilitate, subsumat acesteia, în componenta sa referitoare la existența unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, se apreciază că este îndeplinită, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. ... 66. Referitor la cerința existenței unei „chestiuni de drept veritabile“, în jurisprudența Înaltei Curți s-au reținut următoarele: a) chestiunea de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 18 din 5 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 17 aprilie 2018; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 59; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021, paragraful 41; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021, paragraful 42); ... b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și de aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei (Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2017, paragrafele 62 și 65; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018, paragraful 37; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 61; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 37); ... c) pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018, paragraful 42; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018, paragrafele 38-39, 41; Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020, paragraful 50; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 37; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021, paragraful 41; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021, paragraful 42). Sub acest aspect s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori a dificultăților unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46). ... ... 67. Chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită prezintă un anumit grad de dificultate, hotărârile judecătorești și punctele de vedere exprimate de instanțe fiind diferite în legătură cu aplicabilitatea prevederilor art. 22 din Tratatul dintre România și Republica Moldova și ale art. 12 din Tratatul dintre R.P.R. și U.R.S.S. cu ocazia soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române de către Comisia pentru cetățenie din cadrul A.N.C., procedură finalizată prin emiterea unui act administrativ supus controlului instanțelor de contencios administrativ (în ipoteza cererilor soluționate anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2021). ... 68. Este necontestat faptul că problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări este susceptibilă de interpretări diferite și poate genera divergențe de jurisprudență, iar „rolul unei instanțe supreme este tocmai să regleze aceste contradicții de jurisprudență“ (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007, Beian împotriva României, pct. 37; Hotărârea din 27 ianuarie 2009, Ștefan și Ștef împotriva României, pct. 32-33). ... 69. Pe de altă parte, sub aspectul clarității normelor a căror interpretare unitară se solicită, dispozițiile invocate nu sunt suficient de explicite, fiind posibile cel puțin două interpretări, astfel că problema de drept sesizată reprezintă o chestiune de o dificultate suficient de mare pentru a reclama o rezolvare de principiu pe calea hotărârii prealabile. ... 70. În considerarea argumentelor expuse se constată că cerința esențială privind existența unei chestiuni de drept are în vedere o problemă de drept reală, dificilă, care privește interpretarea diferită a textelor de lege invocate, relevante pentru soluționarea pe fond a cauzei. ... 71. Cu privire la cerința noutății, analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă faptul că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul întrebării prealabile reprezintă o condiție distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare cu privire la acea problemă de drept. ... 72. Așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis în jurisprudența sa anterioară (Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; Decizia nr. 41 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017, etc.), cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial. ... 73. Totodată, cerința noutății ar putea fi reținută ca îndeplinită și în cazul în care, deși norma nu este foarte recentă, în privința sa s-ar impune anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, ale unei norme legale mai vechi (ipoteza așa-zisei reevaluări a interpretării normei). ... 74. În speță se observă că, deși textele legale în discuție nu sunt recent intrate în vigoare, nu a avut loc depășirea stadiului unei practici judiciare incipiente (față de numărul redus de hotărâri identificate prin cercetarea jurisprudenței, apărute ulterior modificării, de dată relativ recentă, a practicii administrative de către A.N.C.) și că este în curs de conturare o practică judiciară în legătură cu chestiunile de drept ce fac obiectul sesizării, din această perspectivă cerința noutății fiind îndeplinită. ... 75. În fine, se reține și faptul că răspunsul solicitat de instanța de trimitere este relevant pentru soluționarea în fond a cauzei, chestiunea obligativității aplicării formulei apostilării actelor oficiale depuse în sprijinul cererii de redobândire a cetățeniei române fiind hotărâtoare pentru aprecierea legalității ordinului emis de A.N.C., ordin ce formează obiectul contestației în cadrul căreia a fost formulată cererea de pronunțare a hotărârii prealabile. ... ... X.2. Cu privire la fondul chestiunii de drept supuse dezlegării 76. Prealabil analizei punctuale a chestiunii de drept cu care a fost învestit Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, este necesar a fi menționat faptul că sesizarea pendinte este formulată în contextul unui litigiu generat de aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și ale art. 15 alin. (1) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991. ... 77. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, persoanele care au fost cetățeni români, dar au pierdut cetățenia română din motive neimputabile lor sau cărora această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) , c) și e) . ... 78. Procedura de urmat în vederea soluționării cererilor de dobândire sau, după caz, de redobândire a cetățeniei române este reglementată în capitolul III din legea anterior menționată, având denumirea marginală „Procedura acordării cetățeniei române“, de interes în prezenta sesizare fiind dispozițiile art. 15 alin. (1) , având următorul conținut: Cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei. În cazul în care constată lipsa unor documente necesare soluționării cererii, președintele Comisiei solicită, prin rezoluție, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de cel mult 6 luni de la primirea solicitării, nu sunt transmise actele necesare, cererea se va respinge ca nesusținută. ... 79. În cauza în care a fost formulată prezenta solicitare de pronunțare a unei hotărâri prealabile, A.N.C. a apreciat necesară depunerea documentelor care atestă îndeplinirea condițiilor pentru redobândirea cetățeniei române, însoțite de formula apostilei, prevăzută de art. 3 alin. 1 din Convenția de la Haga. ... 80. Examinând prevederile Convenției de la Haga, se observă că scopul declarat al acesteia de către părțile semnatare a fost dorința suprimării cerinței supralegalizării diplomatice sau consulare a actelor oficiale străine și înlocuirea acestei cerințe cu o procedură mai facilă, aceea a apostilării. ... 81. În acest sens, art. 2 din Convenție prevede că „Fiecare stat contractant scutește de supralegalizare actele cărora li se aplică această convenție și care urmează să fie prezentate pe teritoriul său. Supralegalizarea, în sensul prezentei convenții, are în vedere numai formalitatea prin care agenții diplomatici sau consulari ai țării pe teritoriul căreia actul urmează să fie prezentat atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului și a ștampilei de pe acest act“. ... 82. Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din Convenția de la Haga, singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberată de către autoritatea competentă a statului din care emană documentul. ... 83. Cu toate acestea, prin dispozițiile art. 3 alin. 2 din Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961, se prevede că formalitatea aplicării apostilei nu poate fi cerută atunci când fie legile, regulamentele sau uzanțele în vigoare în statul în care actul urmează să fie prezentat, fie o înțelegere între două sau mai multe state contractante o înlătură, o simplifică sau scutește actul de supralegalizare. ... 84. Aplicabilitatea exceptării prevăzute de art. 3 alin. 2 din Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961, prin raportare la Tratatul dintre România și Republica Moldova și la Tratatul dintre R.P.R. și U.R.S.S., este chestiunea de drept ce a determinat instanța de trimitere să formuleze prezenta solicitare de pronunțare a unei hotărâri prealabile, chestiune susceptibilă să constituie izvor de jurisprudență neunitară, fiind justificat, astfel, recursul la procedura prevăzută de art. 519-521 din Codul de procedură civilă. ... 85. Este de menționat faptul că toate părțile contractante ale celor două tratate menționate la paragraful anterior sunt semnatare ale Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961, astfel că orice dezbatere este pertinentă numai din perspectiva formalității apostilării documentelor ce emană de la una din părțile contractante ale celor două tratate, formalitatea supralegalizării fiind exclusă. ... 86. Totodată, trebuie subliniat faptul că, prin efectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2021, Legea cetățeniei române nr. 21/1991 a fost completată, fiind introdus, între altele, articolul 15^1, având următorul conținut: Actele întocmite sau legalizate de o autoritate străină sau de un agent public străin care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei române pot fi luate în considerare numai dacă sunt apostilate de autoritățile din statul respectiv sau, după caz, supralegalizate de misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acel stat ori de către Ministerul Afacerilor Externe al României, pentru certificarea autenticității semnăturilor și sigiliului aplicate pe acestea. ... 87. Prin urmare, chestiunea de drept invocată de instanța de trimitere vizează exclusiv situația cererilor de redobândire a cetățeniei române, formulate în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 și soluționate de A.N.C. până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2021. ... 88. Văzând argumentele expuse de instanța de trimitere în cuprinsul încheierii de sesizare, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept apreciază că nici dispozițiile art. 22 din Tratatul dintre România și Republica Moldova, coroborate cu dispozițiile art. 1 lit. a) și b) și ale art. 2 paragraful 2 din același tratat, și nici prevederile art. 12 din Tratatul dintre R.P.R. și U.R.S.S., coroborate cu cele ale art. 1 pct. 2 din același tratat, nu constituie temei pentru exceptarea aplicării formalității apostilei prevăzute de art. 3 alin. 1 din Convenția de la Haga asupra documentelor care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei române, atunci când aceste documente emană de la autoritățile prevăzute în cele două tratate anterior menționate. ... 89. Această interpretare presupune identificarea corectă a sferei de aplicare a celor două tratate și, în același timp, calificarea exactă a naturii procedurii desfășurate de A.N.C. cu prilejul soluționării cererilor de dobândire sau redobândire a cetățeniei române. ... 90. Cât privește primul aspect anterior menționat, se constată că Tratatul dintre România și Republica Moldova a fost încheiat în scopul perfecționării colaborării părților în domeniul asistenței juridice reciproce în cauzele civile și penale, astfel cum sunt acestea definite în cuprinsul art. 1, cu denumirea marginală „Definirea unor termeni“. ... 91. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) din Tratatul dintre România și Republica Moldova, prin cauze civile se înțelege cauzele de drept civil și procesual civil, de drept al familiei, drept comercial, dreptul muncii și drept administrativ. ... 92. Conform prevederilor art. 1 lit. b) din același tratat, prin autorități competente se înțelege instanțele judecătorești, parchetele (pentru România), organele procuraturii (pentru Republica Moldova), notariatele și alte instituții competente în materie civilă și penală. ... 93. Potrivit art. 2 paragraful 2 din Tratatul dintre România și Republica Moldova, subliniat de către instanța de trimitere, cetățenii unei părți contractante au dreptul să se adreseze, liber și nestânjenit, autorităților competente ale celeilalte părți contractante în atribuția cărora sunt date cauzele civile și penale, pot să își susțină interesele în fața acestora, să facă cereri și să introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii acesteia. Înalta Curte constată că acest articol nu este relevant pentru aprecierea regularității și valabilității înscrisurilor anexate cererilor de dobândire sau redobândire a cetățeniei, întrucât cerința supralegalizării sau a apostilării este prevăzută în considerarea elementului de extraneitate ce vizează emitentul actelor care se solicită a fi valorificate, și nu în considerarea cetățeniei solicitantului. ... 94. În ceea ce privește art. 22 din Tratatul dintre România și Republica Moldova, considerat relevant de către instanța de trimitere în economia chestiunii de drept în discuție, acesta prevede, la primul paragraf, că actele care emană de la autoritățile competente sau de la alte instituții ale uneia dintre părțile contractante, precum și actele sub semnătură privată, cărora acestea le dau dată certă și le atestă autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără vreo altă legalizare, dispoziție ce se aplică și cu privire la extrasele și la copiile de pe aceste acte, menționându-se, la paragraful al doilea, regula conform căreia actele menționate la paragraful 1 au, pe teritoriul celeilalte părți contractante, aceeași forță probantă ca și actele de același fel ale acestei din urmă părți contractante. ... 95. Trebuie subliniat, însă, faptul că dispozițiile art. 22 din tratatul sus-menționat sunt cuprinse în partea a II-a, cu denumirea marginală „Cauze civile“, astfel că interpretarea prevederilor referitoare la recunoașterea reciprocă a valabilității și a forței probante ale înscrisurilor care emană de la autoritățile competente sau de la alte instituții ale uneia dintre părțile contractante, precum și ale actelor sub semnătură privată, cărora acestea le dau dată certă și le atestă autenticitatea semnăturii, nu poate fi disociată de contextul reglementării, și anume cel al acordării asistenței juridice reciproce în cauzele civile, așa cum sunt acestea definite prin dispozițiile art. 1 lit. a) din tratat, cauze instrumentate de autoritățile și instituțiile competente prevăzute de art. 1 lit. b) din același tratat. ... 96. De altfel, prin dispozițiile art. 14 din Tratatul dintre România și Republica Moldova, situat, de asemenea, în partea II-a, se arată că asistența juridică în materie civilă cuprinde îndeplinirea unor activități procesuale, cum ar fi: întocmirea, transmiterea și înmânarea de acte judiciare și extrajudiciare; audierea părților, martorilor, experților și a altor persoane; efectuarea de expertize; cercetări la fața locului și constatări ale unor stări de fapt; aplicarea unor măsuri de asigurare sau de conservare; verificări de înscrisuri, obținerea de copii sau fotocopii ori extrase de pe documente. Prin urmare, regimul juridic stabilit prin dispozițiile art. 22 din tratat se aplică numai actelor oficiale și înscrisurilor valorificate în cadrul procedurilor de asistență juridică în materie civilă și nu în orice procedură administrativă, cum este și cazul celei desfășurate de A.N.C. în vederea verificării îndeplinirii condițiilor legale pentru dobândirea sau redobândirea cetățeniei române. ... 97. Procedura desfășurată de A.N.C. în vederea soluționării cererilor de dobândire sau redobândire a cetățeniei române nu poate fi asimilată unei cauze civile, având natura unei proceduri administrative tipice, necontencioase, desfășurată în scopul verificării îndeplinirii condițiilor specifice dobândirii sau redobândirii cetățeniei române, astfel că nu operează, în cadrul acestei proceduri, scutirea de orice formalitate a actelor doveditoare, emise de autorități străine, acte ce necesită a fi supralegalizate sau, după caz, apostilate, atunci când emitentul acestora este semnatar al Convenției de la Haga cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine. ... 98. A.N.C. nu face parte din categoria „altor instituții competente în materie civilă“, prevăzută de art. 1 lit. b) din tratatul anterior menționat, neexercitând niciuna din activitățile menționate la art. 14 sau în celelalte prevederi din tratat, activități în privința cărora părțile contractante au convenit asistența reciprocă. ... 99. Raportat la aceste considerente, trebuie să se răspundă întrebării adresate de instanța de trimitere în sensul că prevederile art. 22 din Tratatul dintre România și Republica Moldova, coroborate cu dispozițiile art. 1 lit. a) și b) și ale art. 2 paragraful 2 din același tratat, nu sunt aplicabile procedurii desfășurate de A.N.C. în vederea soluționării cererilor de dobândire sau, după caz, de redobândire a cetățeniei române. ... 100. Se impune a fi precizat și faptul că prevederile art. 15^1 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu constituie temei pentru o interpretare în sensul că numai de la data intrării în vigoare a acestor dispoziții devine obligatorie supralegalizarea sau apostilarea actelor întocmite sau legalizate de o autoritate străină sau de un agent public străin, care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei române. ... 101. O atare concluzie constituie un corolar firesc al principiului recunoașterii autenticității actelor emise de autorități străine numai cu condiția supralegalizării sau apostilării acestora, cu excepțiile prevăzute prin tratate sau alte instrumente legale, fiind de menționat, de altfel, că, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2021 se precizează faptul că Legea nr. 21/1991 nu a suprimat cerința supralegalizării sau apostilării actelor oficiale emise de autorități străine, adoptarea actului normativ fiind justificată de necesitatea unui plus de claritate, menit a evita situațiile menționate în nota de fundamentare a actului normativ în discuție. ... 102. Cu privire la cea de-a doua întrebare adresată de instanța de trimitere, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că dispozițiile Tratatului dintre R.P.R. și U.R.S.S., relevate de instanța de trimitere, au un conținut similar celor din Tratatul dintre România și Republica Moldova, anterior examinate. ... 103. Potrivit art. 1 pct. 2 din Tratatul dintre R.P.R. și U.R.S.S., cetățenii unei Părți Contractante au dreptul să se adreseze, liber și nestânjenit, instanțelor judecătorești, Procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmează „instituții juridice“), precum și altor instituții ale celeilalte Părți Contractante, în competența cărora intră rezolvarea cauzelor civile, familiale și penale, pot să își susțină interesele în fața acestora, să facă reclamații și să introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii acesteia. ... 104. Astfel cum s-a arătat anterior, cu prilejul analizei primei chestiuni de drept, principiul echivalenței condițiilor de acces la instanțele judecătorești și la celelalte instituții la care se referă cele două tratate presupune excluderea oricăror condiții suplimentare ce ar putea fi impuse solicitanților în considerarea elementului de extraneitate reprezentat de cetățenia solicitantului, or supralegalizarea sau apostilarea documentelor nu este solicitată de A.N.C. în considerarea cetățeniei solicitantului, ci în considerarea calității de autoritate străină a emitentului actelor respective, vizând confirmarea autenticității unor atare documente. ... 105. Prin prevederile art. 12 pct. 1 din Tratatul dintre R.P.R. și U.R.S.S. se statuează că actele care au fost întocmite sau certificate de instituțiile juridice sau de către o persoană oficială (traducător oficial, expert etc.) pe teritoriul uneia din Părțile Contractante, în limitele competenței lor, în forma stabilită de legile în vigoare și prevăzute cu sigiliul oficial, sunt valabile pe teritoriul celeilalte Părți Contractante fără vreo altă certificare. ... 106. În continuare, la art. 12 pct. 2 din același tratat se arată că actele care pe teritoriul unei Părți Contractante se consideră ca fiind acte oficiale sunt socotite și pe teritoriul celeilalte Părți Contractante ca având forța probatorie a actelor oficiale. ... 107. Similar analizei primei chestiuni de drept, trebuie observat faptul că dispozițiile art. 12 pct. 2 din tratat se interpretează în contextul ansamblului reglementării și, sub acest aspect, este necesar a fi subliniat înțelesul noțiunii de asistență juridică, art. 4 din tratat prevăzând că „Părțile Contractante își acordă reciproc asistență juridică prin îndeplinirea unor activități procesuale, cum ar fi: întocmirea și expedierea actelor, efectuarea perchezițiilor și confiscărilor, expedierea și predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea învinuiților, ascultarea martorilor, experților, părților și a altor persoane, efectuarea de cercetări locale, precum și prin înmânarea actelor“. ... 108. Prin urmare, recunoașterea reciprocă a autenticității și valabilității actelor oficiale, fără nicio altă formalitate, vizează regimul documentelor utilizate în cadrul procedurilor de asistență juridică reglementate de tratat, astfel cum acestea sunt prezentate la art. 4, prevederi care nu reglementează, însă, procedurile administrative, de genul celei desfășurate de A.N.C. în aplicarea Legii nr. 21/1991. ... 109. A.N.C. nu face parte nici din categoria „altor instituții în competența cărora intră rezolvarea cauzelor civile, familiale și penale“, prevăzută de art. 1 pct. 2 din Tratatul dintre R.P.R. și U.R.S.S., neexercitând niciuna din activitățile menționate la art. 4 sau în celelalte prevederi din tratat, activități în privința cărora părțile contractante au convenit asistența reciprocă. ... 110. În raport cu aceste considerente, în mod similar cu soluția privind interpretarea primei întrebări adresate Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, se va răspunde în sensul că prevederile art. 12 din Tratatul dintre R.P.R. și U.R.S.S. privind acordarea asistenței juridice în cauzele civile, familiale și penale, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (2) din același tratat, nu sunt aplicabile procedurii desfășurate de A.N.C. în vederea soluționării cererilor de dobândire sau, după caz, de redobândire a cetățeniei române. ... ... ...