Decizia ÎCCJ nr. 67/2023 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 22. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, față de considerentele redate în continuare. ... 23. Completul de judecată care formulează sesizarea este învestit cu soluționarea unui recurs, urmând să se pronunțe în ultimă instanță; de modul de lămurire a chestiunilor de drept ce fac obiectul sesizării și care sunt noi depinde soluționarea pe fond a cauzei de față; asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 24. Dispozițiile în legătură cu care se solicită pronunțarea unei hotărâri potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă au primit interpretări diametral opuse, prin hotărâri definitive, din partea instanțelor de judecată învestite cu cauze similare, având ca obiect contestație împotriva ordinului de respingere a cererii de (re)dobândire a cetățeniei române formulate în baza art. 11 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 21/1991), acțiuni ce intră în competența de soluționare exclusivă, în fond, a Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București și, în recurs, în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București, potrivit art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991. ... 25. Problematica aplicabilității și interpretării prevederilor se pune în cadrul procedurii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 21/1991. ... ... B. Cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării 26. Instanța de trimitere apreciază că analiza dispozițiilor din Tratatul dintre România și Republica Moldova și din Tratatul dintre R.P.R. și U.R.S.S. supuse interpretării trebuie realizată în cadrul creat de Convenția de la Haga [art. 1 alin. (1) , art. 2 și 3], dar și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Constituția României și de cele ale art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 590/2003, reținând că, potrivit art. 3 din Convenția de la Haga, formalitatea apostilării actelor oficiale nu poate fi cerută în situația în care există o înțelegere între două sau mai multe state contractante care „o înlătură, o simplifică sau scutește actul de supralegalizare“, precum și faptul că, potrivit art. 31 din Legea nr. 590/2003, aplicarea și respectarea dispozițiilor tratatelor internaționale sunt o obligație care se impune nu doar instanțelor de judecată, ci și tuturor autorităților statului român. ... 27. Dispozițiile art. 22, art. 1 lit. a) și b) și ale art. 2 paragraful 2 din Tratatul dintre România și Republica Moldova stabilesc regula potrivit căreia actele emise de instituțiile competente din cele două țări sunt valabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără vreo altă legalizare. ... 28. Art. 22 din tratatul menționat precizează sfera de recunoaștere a actelor oficiale emise de autoritățile competente ale celor două țări semnatare, aceasta fiind „teritoriul celeilalte părți“, concluzia care ar rezulta fiind aceea că actele oficiale ce emană de la autoritățile competente ale Republicii Moldova sunt recunoscute pe teritoriul României, fără a se face distincția invocată de autoritatea pârâtă între autorități administrative și judiciare. ... 29. Această interpretare, precizează instanța de trimitere, pare să fie susținută și de art. 1 lit. b) din Tratatul dintre România și Republica Moldova, care nu limitează sfera autorităților competente doar la instanțele judecătorești și la parchete, ci o definește extensiv, fiind incluse „notariatele și alte instituții competente în materie civilă și penală“. ... 30. Mai mult, art. 1 lit. a) din Tratatul dintre România și Republica Moldova include explicit în categoria „cauze civile“ atât cauzele de drept civil și procesual civil, de drept al familiei, cât și pe cele de drept administrativ, astfel încât concluzia care ar decurge ar fi aceea că A.N.C. intră în sfera „altor instituții competente în materie civilă“, prevăzută de art. 1 lit. b) din tratatul anterior menționat. ... 31. În ceea ce privește cea de-a doua problemă de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, instanța de trimitere indică dispozițiile similare conținute de Tratatul dintre R.P.R. și U.R.S.S. (art. 12, art. 1 pct. 2), precum și anexa nr. 2 la Instrucțiunile nr. 82/2010, potrivit căreia Tratatul dintre R.P.R. și U.R.S.S. este considerat a fi încheiat cu Federația Rusă prin declarație de succesiune. ... 32. Se argumentează că cetățenia unei persoane este unul dintre elementele care alcătuiesc statutul juridic civil al unei persoane, alături de capacitatea juridică și starea civilă a persoanei. ... 33. Cu ocazia soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991, A.N.C. analizează acte de stare civilă în vederea determinării unor legături de descendență între petenți, solicitanți ai cetățeniei române, și antecesorii acestora, foști cetățeni români care au pierdut cetățenia română din motive neimputabile lor sau cărora această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor. ... 34. Având în vedere faptul că stabilirea aspectelor învederate la paragraful anterior intră în sfera de reglementare a dreptului civil, respectiv a dreptului familiei, s-ar putea considera că A.N.C. face parte din categoria „altor instituții ale celeilalte Părți Contractante, în competența cărora intră rezolvarea cauzelor civile“, prevăzută de art. 1 pct. 2 din Tratatul dintre R.P.R. și U.R.S.S., teză contestată însă de autoritatea pârâtă și de o parte a instanțelor de judecată. ... 35. Or, în situația în care A.N.C. ar face parte din categoria „altor instituții ale celeilalte Părți Contractante, în competența cărora intră rezolvarea cauzelor civile“, prevăzută de art. 1 pct. 2 din tratatul sus-menționat, concluzia care ar decurge ar fi aceea a aplicabilității dispozițiilor art. 12 din același tratat, ce prevăd valabilitatea, fără vreo altă certificare (respectiv fără apostilare) a actelor întocmite sau certificate de instituțiile juridice sau de către o persoană oficială pe teritoriul celeilalte părți contractante, pe teritoriul român și inclusiv în fața autorității pârâte, respectiv a Comisiei pentru cetățenie din cadrul A.N.C. ... 36. Această concluzie ar decurge cu atât mai mult cu cât procedura desfășurată în fața comisiei sus-menționate, cu ocazia soluționării cererilor formulate în baza art. 11 din Legea nr. 21/1991, este finalizată prin emiterea unui act administrativ supus controlului instanțelor de contencios administrativ. ... 37. Or, în contextul în care în fața instanțelor judecătorești sunt valabile, fără vreo altă certificare (apostilare n.r.), conform art. 12 din Tratatul dintre R.P.R. și U.R.S.S., actele care au fost întocmite sau certificate de instituțiile juridice sau de către o persoană oficială pe teritoriul celeilalte părți contractante, concluzia care s-ar impune ar fi aceea că și cu ocazia procedurii administrative ce a ocazionat emiterea actului administrativ contestat în fața instanțelor judecătorești ar fi incidentă aceeași regulă. ... ... ...