Decizia CCR nr. 697/2024Punctul 6

6. Se consideră că actul administrativ atacat încalcă drepturile și interesele sale legitime, iar noua formă a art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 nu îi conferă posibilitatea de a ataca acest act în instanță, singurul care are legitimitate procesuală activă într-un astfel de demers judiciar fiind prefectul. Mai mult, textul legal criticat instituie o dublă restricționare a accesului liber la justiție, întrucât acțiunea în anularea autorizației de construire poate fi declarată doar de către prefect și acțiunea poate fi inițiată de prefect doar în urma activității de control a Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C. Astfel, prin menținerea acestui unic text de lege, se îngreunează excesiv controlul privind legalitatea autorizației de construire, ajungându-se practic la imposibilitatea analizării legalității acestui tip de act administrativ. Prin urmare, excluderea posibilității oricărei alte persoane de a contesta un astfel de act administrativ golește de conținut dreptul de acces liber la justiție. În acest context se menționează norme din ordinea juridică internațională care prevăd principiul accesului liber la justiție, respectiv art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 3 lit. a) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 47 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. ...