Decizia ÎCCJ nr. 54/2017 (HP)Punctul III

III. Aspectele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 9. Prin Încheierea de sesizare din data de 1 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 8.944/30/2015, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a constatat admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, având în vedere următoarele aspecte: ... 10. De lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010, depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât autoritatea pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș este o instituție finanțată atât din venituri proprii, cât și din subvenții acordate de la bugetul de stat, iar prima instanță a reținut aplicabilitatea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Pe de altă parte, recurenta-pârâtă contestă aplicabilitatea art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și propriilor funcționari publici, pe considerentul că acest text de lege ar viza doar instituțiile și autoritățile finanțate integral de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale. ... 11. Astfel, dacă interpretarea corectă a dispozițiilor menționate este aceea că ele se aplică tuturor funcționarilor plătiți din fonduri publice, indiferent de modalitatea de finanțare a autorităților/instituțiilor publice, toate acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 ar urma să fie considerate întemeiate. În schimb, dacă se interpretează că doar o parte din funcționarii plătiți din fonduri publice [respectiv personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010] ar beneficia de norma juridică ce înlătură discriminarea, acțiunile personalului încadrat în autorități/instituții cu finanțare mixtă ar urma să fie considerate neîntemeiate. ... 12. Problema de drept enunțată este nouă deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra acesteia printr-o altă hotărâre. ... 13. Instanța supremă s-a pronunțat doar cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, sintagma „salarizat la același nivel“ are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010. ... 14. Însă, din considerentele deciziei menționate rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 în ce privește personalul din instituțiile și autoritățile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010. ... 15. Altfel spus, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a analizat problema finanțării autorităților și instituțiilor publice, aspect care interesează în cauza de față, și nici nu a exclus de la aplicarea normei favorabile vreo categorie de personal discriminat, nefăcând nicio apreciere cu privire la personalul plătit din fondurile publice, încadrat în instituțiile și autoritățile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010. ... 16. Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data formulării sesizării. ... 17. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu privire la drepturile salariale în discuție, însă doar în ce privește interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (6) și art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 4 alin. (1) , art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice (Legea nr. 285/2010) și art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare (Decizia nr. 21/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii). ... 18. Cu acel prilej, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat doar problema sumelor compensatorii acordate în baza vechilor legi-cadru de salarizare (legile-cadru nr. 330/2009 și nr. 284/2010), până la apariția Legii nr. 71/2015 (paragraful 52 din Decizia în interesul legii nr. 21/2016). Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat cu privire la efectele Legii nr. 71/2015 ori asupra modului de interpretare a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv aplicabilitatea legilor noi în funcție de sursa de finanțare a instituțiilor/autorităților publice. ... ...