Decizia ÎCCJ nr. 49/2017 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 47. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunile de drept a căror dezlegare se solicită, constată următoarele: ... 48. Înainte de cercetarea în fond a problemelor de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 49. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă rezultă următoarele condiții de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție: – existența unei chestiuni de drept; problema pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite; ... – chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecății în fața unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei; așa cum rezultă din jurisprudența instanței supreme, precum și din doctrină, sintagma „soluționare pe fond“ trebuie înțeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printro hotărâre obligatorie pentru toate instanțele (intră în această categorie hotărârile pronunțate într-un recurs în interesul legii și hotărârile preliminare). ... ... 50. Primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, având în vedere că sesizarea privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, conform cărora sancțiunile contravenționale complementare, care au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. ... 51. Se urmărește a se lămuri dacă prevederile art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 stabilesc o condiție de validitate pentru încheierea procesului-verbal, încât lipsa din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a mențiunii aplicării sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce, pe timp limitat, este cauză de nulitate parțială a procesului-verbal de contravenție (mai exact, cauză de nulitate a măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere). În cazul unui răspuns afirmativ la prima chestiune, raportat la natura interesului ocrotit prin reglementarea din art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, se urmărește lămurirea felului nulității: relativă, cu consecința că poate fi invocată numai de partea vătămată, sau absolută, cu consecința că poate fi invocată și de instanță, din oficiu. ... 52. Chestiunea de drept a fost ridicată în cursul judecății în fața unui complet de judecată al Tribunalului Dâmbovița, învestit cu soluționarea în ultimă instanță (în apel) a unei plângeri îndreptate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Conform acestui text constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, depășire constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. ... 53. Nu este îndeplinită însă cea de-a treia condiție de admisibilitate a sesizării, și anume ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei. ... 54. Astfel, rezultă din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției care face obiectul litigiului principal că în cuprinsul acestuia se regăsește dispusă și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în temeiul dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. ... 55. Însăși instanța de trimitere, în cuprinsul încheierii de sesizare, analizând condițiile de admisibilitate a sesizării, reține că soluția care se va pronunța pe fondul cauzei „nu depinde în mod direct de chestiunea de drept invocată, luând în considerare că prin procesul-verbal analizat s-a dispus și sancțiunea complementară“, însă apreciază că această chestiune de drept „are influență asupra proceselor-verbale care nu au această mențiune și care conțin numai mențiunea permis reținut, fără aplicarea și a sancțiunii complementare de suspendare“. ... 56. În principiu, în analiza condiției de admisibilitate a sesizării referitoare la caracterul esențial pentru soluționarea pe fond a cauzei a chestiunii de drept care face obiectul sesizării, instanța de trimitere este cea care apreciază asupra împrejurării dacă o hotărâre prealabilă este necesară pentru a pronunța hotărârea asupra fondului. Însă, în egală măsură, instanța de trimitere nu poate adresa întrebarea dacă aceasta nu este pertinentă, adică dacă răspunsul, oricare ar fi acesta, nu ar putea avea nicio influență asupra soluționării litigiului. ... 57. Or, din datele litigiului principal rezultă că acesta nu se referă la situația nemenționării în cuprinsul procesului-verbal a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce, având ca rezultat că întrebările adresate sunt irelevante. Este evident că interpretarea prevederilor art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, care este solicitată prin sesizare, nu are legătură cu împrejurările factuale ale cauzei și că problema de drept este ipotetică, raportat la pricina care a determinat sesizarea. ... 58. Apare astfel, de o manieră manifestă, că întrebările adresate nu au legătură cu obiectul litigiului principal, iar invocarea, din oficiu, a excepției nulității absolute parțiale a procesului-verbal de către instanța de trimitere nu justifică formularea întrebărilor, câtă vreme excepția se raportează la o situație factuală ipotetică, nereală. ... 59. Cât privește cea de-a patra condiție de admisibilitate a sesizării - chestiunea de drept să fie nouă -, îndeplinirea acesteia este și ea îndoielnică având în vedere că, în conformitate cu practica judiciară transmisă de curțile de apel, instanțele de judecată au pronunțat deja hotărâri asupra problemelor de drept supuse dezlegării, care se axează pe trei orientări diferite. ... 60. Astfel, într-o primă orientare s-a apreciat că neconsemnarea în cuprinsul procesului-verbal prin care se aplică sancțiunea principală pentru fapta contravențională a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de timp limitată nu constituie cauză de nulitate parțială a procesului-verbal, câtă vreme este indicat temeiul legal (unic) al aplicării sancțiunilor principală și complementară, iar agentul constatator nu are niciun drept de apreciere asupra aplicării sau nu a sancțiunii complementare, respectiv a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce, acestea fiind stabilite de textul de lege sancționator. S-a apreciat în cadrul acestei opinii jurisprudențiale că nemenționarea sancțiunii complementare nu implică o vătămare a drepturilor persoanei sancționate, tocmai pentru că sancțiunea decurge din lege (de exemplu, Sentința nr. 570 din 14.04.2014 a Judecătoriei Târgu-Neamț, Sentința nr. 543 din 23.03.2011 a Judecătoriei Huedin, Sentința nr. 9.938 din 27.10.2015 a Judecătoriei Cluj, rămasă definitivă, Decizia nr. 2.999 din 14.10.2015 a Tribunalului Argeș, Decizia nr. 897 din 12.06.2015 a Tribunalului Prahova și Decizia nr. 656 din 20.04.2016 a Tribunalului Suceava). ... 61. Într-o a doua orientare jurisprudențială s-a apreciat că neconsemnarea sancțiunii complementare în cuprinsul procesului-verbal atrage nulitatea parțială a acestuia, respectiv a măsurii tehnico-administrative de reținere a permisului de conducere luate în vederea aplicării sancțiunii complementare menționate, aceasta constituind cauză de nulitate relativă a actului administrativ sancționator, care poate fi valorificată dacă a fost invocată de petentul-contravenient. În justificarea acestei soluții s-a reținut că sancțiunea complementară, asemenea sancțiunii principale, pentru a opera, trebuie să fie menționată în procesul-verbal și că, în lipsa menționării efective, rezultă o vătămare a drepturilor petentului-contravenient, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea parțială a actului de sancționare contravențională (de exemplu, deciziile nr. 2.232 din 9.11.2016, nr. 1.694 din 20.09.2016 și nr. 533 din 22.03.2016 ale Tribunalului Gorj, Decizia nr. 733 din 13.10.2015 a Tribunalului Mehedinți, Decizia nr. 396 din 21.05.2015 a Tribunalului Alba, Sentința nr. 6.370 din 4.11.2015 a Judecătoriei Bacău, deciziile nr. 1.231 din 4.10.2016 și nr. 1.359/25.10.2016 ale Tribunalului Buzău). ... 62. Într-o a treia orientare jurisprudențială, oglindită în câteva decizii de speță, s-a apreciat, diferit de cea de-a doua orientare jurisprudențială, că sancțiunea care se impune este aceea a nulității absolute, care poate fi invocată și de instanță din oficiu (de exemplu, deciziile care însoțesc încheierea de sesizare: nr. 1.395 din 14.12.2006, nr. 1.414 din 14.12.2016 și nr. 1.234 din 9.11.2016 ale Tribunalului Dâmbovița și Decizia nr. 1.306 din 28.09.2016 a Tribunalului Suceava). ... 63. Se constată așadar că practica judiciară reflectă deja mai multe orientări jurisprudențiale în privința chestiunii de drept care face obiectul sesizării, situație în care lămurirea acesteia ar trebui să facă obiectul recursului în interesul legii, în condițiile art. 514-515 din Codul de procedură civilă. ... 64. Chiar dacă s-ar considera că, în raport cu această practică judiciară divergentă, apreciată ca relativ recentă, chestiunea de drept este una nouă și mecanismul hotărârii prealabile poate fi utilizat în vederea unificării jurisprudenței viitoare, nu se poate trece peste neîndeplinirea celei de-a treia condiții de admisibilitate, anterior menționate, care, în mod evident și indubitabil, nu este îndeplinită. ... 65. Cea din urmă condiție de admisibilitate - asupra problemei de drept să nu fi statuat deja Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanțele, și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare - este îndeplinită. ... 66. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din același cod, ... ...