Decizia CCR nr. 670/2024Punctul 5

5. Avocatul Poporului reclamă și faptul că textele de lege criticate sunt deficitare și din perspectiva lipsei de corelare cu prevederile din același act normativ, în ceea ce privește încadrarea infracțiunii de practicare a profesiei de medic de către o persoană care nu are această calitate [art. 393 alin. (1) și art. 488 alin. (1) ] și punerea în mișcare a acțiunii penale aferente [art. 393 alin. (3) și art. 488 alin. (3) ], precum și cu cele ale Codului penal la care textele criticate din lege fac trimitere [art. 348 din Codul penal - Exercitarea fără drept a unei profesii sau activități]. Or, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a constatat că „legea trebuie să întrunească cele trei cerințe de calitate care rezultă din art. 1 alin. (5) din Constituție - claritate, precizie și previzibilitate. Detaliind cele trei exigențe, instanța de contencios constituțional a precizat că „cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează“ (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010 și nr. 183 din 2 aprilie 2014). Ca atare, respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă și previzibilă, întrucât acesta nu își poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii. De aceea, legiuitorul trebuie să manifeste o deosebită atenție atunci când adoptă un act normativ“ (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 10 ianuarie 2014). ...