Decizia ÎCCJ nr. 16/2017 (HP)Punctul VII

VII. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție Cu privire la prima chestiune de drept care formează obiectul sesizării s-a apreciat că dispozițiile art. 25 alin. (3) teza finală din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, modificate prin Legea nr. 319/2015, prin care se instituie obligația de notificare a titularului permisului de armă cu 6 luni înainte de expirarea valabilității permisului de armă, nu au ca efect dezincriminarea faptei de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor prevăzute în art. 342 alin. (6) din Codul penal, în ipoteza neîndeplinirii obligației de notificare. S-a considerat că a doua chestiune de drept care formează obiectul sesizării este subsidiară în raport cu prima chestiune de drept și, în consecință, opinia exprimată cu privire la prima chestiune de drept, în sensul că fapta prevăzută în art. 342 alin. (6) din Codul penal nu este dezincriminată în ipoteza neîndeplinirii obligației de notificare, determină inadmisibilitatea, întrucât nu este întrunită condiția de admisibilitate constând în existența unei legături de dependență între lămurirea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei. În subsidiar, în măsura în care se apreciază că a doua chestiune de drept este admisibilă, s-a considerat că în procedura de confiscare, în cazul clasării, judecătorul de cameră preliminară poate pronunța oricare dintre soluțiile prevăzute în art. 549^1 alin. (5) din Codul de procedură penală. ...