Decizia CCR nr. 640/2024Punctul 33

33. Curtea reține că legiuitorul este competent să reglementeze contribuția la Fondul de Tranziție Energetică într-un cuantum ridicat, însă, în același timp, are obligația constituțională să recurgă la o dimensionare corespunzătoare a acestuia și, astfel, să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea scopului legitim urmărit și să păstreze un raport rezonabil între acestea, în concordanță cu principul est modus in rebus. În aceste condiții, cuantumul contribuției menționate, ținând seama de exigențele echilibrării intereselor concurente, se raportează la o valoare minimă ce poate depăși 50% și o valoare maximă care nu poate fi egală cu 100% din cuantumul venitului asupra căruia poartă. În caz contrar, deși contribuția în sine urmărește un scop legitim, o excesivitate în privința cuantumului acestei contribuții estompează caracterul său distributiv sau de reechilibrare, aceasta convertindu-se într-o veritabilă măsură de confiscare/naționalizare a însuși venitului asupra căruia poartă, respectiv a întregului venit suplimentar obținut peste plafonul de 450 lei/MWh, iar ulterior de 400 lei/MWh, după caz, ceea ce este neconstituțional (cu privire la obligația statului de a identifica punctul de echilibru între interesele concurente, a se vedea Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 12 septembrie 2018, Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 29 ianuarie 2020, și Decizia nr. 431 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 noiembrie 2020). ...