Decizia ÎCCJ nr. 22/2017 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 5. Punctul de vedere al recurentei-reclamante A. Prin notele scrise, recurenta-reclamantă a considerat oportună, pertinentă și utilă intenția Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal privind sesizarea Înaltei Curți de Casație si Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, deoarece textul legal a primit o interpretare neunitară din partea instanțelor judecătorești. După comunicarea raportului, recurenta-reclamantă, prin avocat, a depus un punct de vedere prin care, argumentând admisibilitatea sesizării, a arătat că opinia judecătorilor-raportori se bazează pe prevederi legislative care nu mai erau aplicabile la nivelul anului 2014, fiind înlocuite de reglementări specifice cuprinse în anexele nr. I-VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010). ... 6. Punctul de vedere al intimatului-pârât Ministerul Afacerilor Interne Prin notele scrise, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a arătat că prevederile legale se impun a fi interpretate în sensul raportării salarizării stabilite la valoarea în plată conform legii, respectiv, conform indemnizației de încadrare aferente noului grad și prevăzute de legea în vigoare, iar nu prin raportare la situațiile particulare aflate în plată conform reglementărilor succesive, însă în prezent abrogate. După comunicarea raportului, în termen legal, intimatul-pârât a formulat, prin consilier juridic, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, arătând că, având în vedere reconstrucția salarială instituită conform legilor-cadru de salarizare unitară și legilor de aplicare etapizată a legilor-cadru de salarizare unitară, este evident că legiuitorul a prevăzut, atât la art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cât și la art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, o măsură asigurătorie a unei salarizări similare pentru aceleași condiții de muncă, nefiind posibilă acordarea unor drepturi salariale de care personalul nu a beneficiat anterior eliminării lor din legislația în vigoare. ... ...