Decizia ÎCCJ nr. 22/2017 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 7. Completul de judecată învestit cu soluționarea recursului în Dosarul nr. 10.136/3/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut că, potrivit situației de fapt stabilite de prima instanță, reclamanta a fost promovată în funcția publică de manager public grad principal începând cu 14 iulie 2014. ... 8. Anterior, începând cu 25 octombrie 2012, reclamanta a ocupat funcția de manager public grad profesional asistent, drepturile sale salariale fiind stabilite în funcție de legislația de la acea dată, respectiv fără includerea sporului de manager public, reglementat de art. 37 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2008 privind statutul funcționarului public denumit manager public, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 135/2009, dar care fusese abrogat începând cu 1 ianuarie 2011 prin Legea-cadru nr. 284/2010. ... 9. Persoanele încadrate actualmente pe aceeași funcție cu reclamanta, însă de la o dată anterioară abrogării acestui spor, primesc, într-adevăr, un salariu lunar brut mai mare decât aceasta, însă acest aspect se datorează unui venit suplimentar (plata compensatorie corespunzătoare sporului de manager public), în virtutea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea-cadru nr. 330/2009). Salariul de bază de încadrare al acestor persoane este identic cu al reclamantei. ... 10. Practic, sporul conferă beneficii financiare ulterior abrogării doar persoanelor care l-au avut anterior și care îl primesc prin efectul Legii-cadru nr. 330/2009, cu titlu de plăți compensatorii. ... 11. Drepturile salariale ale reclamantei, cuvenite ca urmare a promovării în grad, au fost stabilite prin metoda reconstrucției salariale, respectiv plecând de la drepturile salariale deja avute de aceasta și cu modificarea indemnizației de încadrare conform noului grad. Reclamanta, nebeneficiind anterior de sporul de manager public, în raport cu data încadrării sale inițiale, nu a beneficiat nici de adăugarea unui cuantum similar cu al colegilor săi în privința sumei compensatorii. ... 12. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: (1) În anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată ... 13. În opinia instanței de trimitere, dispozițiile citate se impun a fi interpretate în sensul raportării salarizării stabilite la valoarea aflată în plată conform legii, respectiv conform indemnizației de încadrare aferente noului grad și prevăzute în legea în vigoare, iar nu prin raportare la situațiile particulare aflate în plată conform reglementărilor succesive, însă în prezent abrogate și care au determinat un anumit cuantum al sumei compensatorii. ... 14. „Nivelul de salarizare în plată“ nu cuprinde și plățile compensatorii, care reprezintă numai un remediu tranzitoriu, expres prevăzut de lege, pentru situația în care intervine abrogarea unei dispoziții legale privitoare la acordarea unui spor salarial, astfel încât veniturile unui funcționar public să nu fie diminuate. ... 15. Prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012 și Decizia nr. 884 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, Curtea Constituțională a statuat în mod clar în sensul neîncălcării prevederilor art. 16 din Constituție, în contextul prevederilor legale succesive adoptate în materia salarizării: „…avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De altfel, Curtea subliniază faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.... Având în vedere argumentele mai sus referite, mutatis mutandis, Curtea constată că este neîntemeiată critica autorului excepției, potrivit căreia, în măsura în care calculul indemnizației de încadrare, conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 285/2010, duce la un cuantum al acestei indemnizații mai mic față de cel calculat potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, în condiții identice de vechime în muncă și vechime în funcție, textele criticate creează discriminare între persoanele care au trecut la o tranșă superioară de vechime în cursul anului 2011 și cele care au trecut la o astfel de tranșă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010. Din aceleași considerente, Curtea constată că nu poate fi reținută nici afirmația autorului conform căreia, în prezent, pentru aceeași categorie de salariați, aflați în condiții identice de vechime în muncă și în funcție, sunt aplicate două sisteme de salarizare paralele, fiind încălcate, în acest fel, prevederile constituționale ale art. 4 referitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni și dreptul la muncă și protecție socială, statuat la art. 41 din Constituție. Curtea apreciază, totodată, că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 285/2010 nu contravin nici principiului constituțional al egalității în drepturi prevăzut la art. 16, întrucât acestea se aplică în mod nediscriminatoriu întregului personal plătit din fonduri publice.“ ... 16. Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, „situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări“. ... 17. Prin metoda reconstrucției salariale, respectiv plecând de la drepturile salariale deja deținute, cu modificarea indemnizației de încadrare aferente noului grad profesional, în măsura în care un funcționar public nu a beneficiat anterior de un spor (în speță cel de manager public) la data încadrării sale inițiale, nu va putea beneficia, în temeiul art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, nici de un cuantum similar cu cel al celorlalți manageri publici principali în privința sumei compensatorii. ... ...