Decizia ÎCCJ nr. 22/2017 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Asupra admisibilității sesizării 24. În privința regularității sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul articolului 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi îndeplinite în mod cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza în ultimă instanță; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 25. Prioritar, se impune deci o analiză a existenței acestor condiții de admisibilitate a sesizării: a) Cu privire la prima cerință, se constată din actele dosarului că, în prezent, cauza se află în curs de judecată în faza procesuală a recursului, nefiind pronunțată până la acest moment o hotărâre definitivă. ... b) Acțiunea introductivă este un litigiu având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public denumit manager public, care se află în competența de primă instanță a secției de contencios administrativ a tribunalului, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 95 din Codul de procedură civilă; prin urmare, Curtea de Apel București judecă pricina în ultimă instanță. ... c) De lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării depinde soluționarea pe fond a recursului, întrucât: prin cererea introductivă reclamanta a solicitat stabilirea drepturilor sale salariale, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare, cu includerea plăților compensatorii prevăzute în considerarea sporului de manager public; prin sentința pronunțată de instanța de fond s-a respins cererea, reținânduse că nivelul de salarizare reprezintă indemnizația de încadrare prevăzută de legea în vigoare, fără a fi avute în vedere și situațiile particulare aflate în plată conform unor reglementări succesive, însă în prezent abrogate; prin recursul formulat, recurenta-reclamantă a criticat această interpretare dată de prima instanță prevederilor art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013. ... d) Referitor la noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, din verificarea evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție se constată că aceasta nu a statuat anterior asupra chestiunii de drept în discuție, nefiind pronunțată o decizie în interesul legii sau o altă hotărâre prealabilă având acest obiect. ... ... 26. Distinct de această împrejurare, însă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că - pentru ca mecanismul procedural reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă să nu fie deviat de la scopul său firesc și utilizat pentru tranșarea efectivă, concretă, a însuși litigiului aflat pe rolul instanței de trimitere - este necesar ca sesizarea să aibă ca obiect nu orice situație juridică litigioasă (fiind de natura procedurii contencioase afirmarea de opinii potrivnice), ci o problemă de drept care se impune cu pregnanță să fie lămurită și care prezintă o dificultate suficient de mare încât să reclame intervenția instanței supreme, în scopul înlăturării unui impediment care obstrucționează emiterea actului jurisdicțional final de către judecător. ... 27. În acest sens, doctrina a subliniat faptul că sesizarea trebuie să privească o normă de drept susceptibilă de interpretări diferite, deci o normă care, aplicată în cauze concrete, ar genera o practică neunitară, iar aceste potențiale interpretări diferite, doar prefigurate sau deja afirmate, trebuie arătate în sesizare. ... 28. În jurisprudența creată la nivelul completelor de judecată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a arătat în mod constant că, pentru asigurarea eficienței sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin raportare la rezolvarea litigiului în care a intervenit, se impune ca identificarea chestiunii de drept de către titularul sesizării să vizeze o problemă juridică reală, care ridică dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare sau contradictorii, ce necesită rezolvarea de principiu a chestiunii de drept în procedura specială a hotărârii prealabile, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu (operațiuni care sunt atribute ale judecătorului cauzei). ... 29. În cauză nu poate fi ignorat caracterul sumar al sesizării, raportat la conținutul impus de art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, îndeosebi în ceea ce privește motivele pentru care titularul sesizării a considerat chestiunea de drept ca fiind una dificilă și care face obiectul unor „modalități diferite de interpretare“, în condițiile în care la nivelul curților de apel din țară (inclusiv la curtea de apel titulară a sesizării) nu s-au identificat alte cauze similare și nu au fost relevate nici eventualele opinii contradictorii care ar face credibilă ipoteza unei viitoare jurisprudențe neunitare. ... 30. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că norma cuprinsă în art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 este una suficient de clară și care nu comportă, în sine, o dificultate reală de interpretare și aplicare. ... 31. În acest context, trebuie subliniat faptul că norma în discuție nu a generat practică judiciară divergentă până în prezent (în condițiile în care actul normativ a fost adoptat pentru reglementarea salarizării în anul 2014), iar începând cu anul 2015 - în scopul declarat de înlăturare a discriminărilor salariale - a fost definit legal conceptul de „nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare“, prin alin. (1^1)^ al art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin art. I pct. 6 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. ... 32. În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că prezenta sesizare nu este admisibilă, deoarece mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă poate fi utilizat doar dacă sunt întrunite condițiile restrictive de admisibilitate impuse de lege, rolul său unificator găsindu-și menirea doar în privința chestiunilor de drept noi și care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme. ... 33. Față de cele menționate, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...