Decizia ÎCCJ nr. 9/2017 (HP)Punctul VIII

VIII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept supuse dezlegării este în sensul că: „art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter personal“. În sprijinul acestei opinii a fost invocată jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, respectiv Decizia penală nr. 1.425/R din 23 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.214/101/2013 - „Deoarece inculpatul M.I. a achitat integral această sumă, ce nu depăşeşte 50.000 euro (...) s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.I., în legătură cu săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969, considerând că această împrejurare nu poate produce consecinţe în planul răspunderii penale şi pentru inculpata persoană juridică (...)“; Decizia penală nr. 201/A din 27 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 263/35/2013: „Pentru a opera dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 prejudiciul trebuie recuperat de inculpat şi nu de partea responsabilă civilmente“ şi Decizia penală nr. 368/RC din 11 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.447/1/2014: „Or, cauza de nepedepsire reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 trebuie să aibă la bază atitudinea inculpatului de a acoperi integral prejudiciul infracţional, iar nu atitudinea părţii civile de a-şi recupera debitele. Altfel spus, nu orice modalitate de recuperare a prejudiciului duce la incidenţa cauzei de nepedepsire, ci numai atitudinea activă, strict personală a inculpatului, de a înlătura consecinţele infracţiunii săvârşite“. ...