Decizia ÎCCJ nr. 13/2017 (HP)Punctul IX

IX. Jurisprudența instanțelor naționale în materie A) În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au fost identificate hotărâri relevante cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită. ... B) Curțile de apel și tribunalele 41. La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, majoritatea curților de apel a comunicat că nu a identificat jurisprudență referitoare la problema de drept în discuție și nici cauze aflate pe rol, în care să se pună această problemă de drept; singura instanță care a transmis jurisprudență relevantă în legătură cu chestiunea de drept supusă dezlegării este Curtea de Apel Constanța - Secția a I civilă (Decizia nr. 25/C din 2 martie 2016, Decizia nr. 18/C din 10 februarie 2016, Decizia nr. 73/C din 6 iunie 2016), care este și autorul sesizării; și alte curți de apel - București și Bacău - au transmis hotărâri judecătorești pronunțate în materie, care, însă, nu vizează problema de drept punctuală ce face obiectul sesizării în discuție (de exemplu, Decizia nr. 2.587 din 7 august 2014 a Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal): a) Prin Decizia nr. 25/C din 2 martie 2016 a Curții de Apel Constanța - Secția I civilă s-au reținut următoarele: 42. „Pretinzând efectuarea unei plăți nedatorate, prin acțiunea dedusă judecății în cauză, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului (o asociație sportivă – n.r.) la restituirea sumei de 1.130.000 lei, ce i-a fost achitată în temeiul hotărârilor (...) emise de Consiliul Județean C., și au susținut îndeplinirea condițiilor stabilite de art. 1.341 alin. (1) și art. 1.635 alin. (1) din Codul civil, prin raportare la Decizia nr. 70/2013 a Camerei de Conturi C., prin care s-a constatat că finanțarea asigurată din bugetul Consiliului Județean C. pentru activitățile sportive nu a respectat regulile și principiile stipulate de Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului. (...) Instanța de control judiciar a constatat nelegalitatea celor două acte administrative individuale (hotărârile consiliului județean - n.r.) prin încheierea de ședință din 25.11.2015, iar, în acest context, aprecierea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale acțiunii în repetițiune ce s-a dedus judecății impune valorificarea prevederilor art. 4 alin. (3) din actul normativ anterior menționat (Legea nr. 554/2004 - n.r.) (...). Deși este de necontestat că admiterea excepției de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ, ci doar înlăturarea acestuia din litigiul în care a fost invocată excepția, beneficiarul actului administrativ constatator sau constitutiv de drepturi nu mai are posibilitatea de a se prevala de acesta în fața instanței, ceea ce conduce la lipsa fundamentului dreptului consacrat și impune concluzia că admiterea excepției de nelegalitate produce, practic, efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului. În consecință, în valorificarea considerentelor teoretice expuse anterior, referitoare la ipoteza plății efectuată în executarea unei obligații nule, Curtea (de apel - n.r.) apreciază că, urmare a constatării nelegalității hotărârilor (...) Consiliului Județean C., în temeiul cărora a fost efectuată plata a cărei restituire se solicită, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acțiunii în repetițiune nu mai poate fi contestată, întrucât ne aflăm în prezența executării unei obligații de care Consiliul Județean C., în calitatea sa de titular al plății ce se pretinde a fi restituită, nu mai este ținut. Nefiind opozabile părții împotriva căreia au fost invocate, respectiv reclamanților, cele două acte administrative individuale a căror nelegalitate a fost constatată rămân inoperante în cadrul litigiului de față, iar plata sumei de 1.130.000 lei, efectuată în temeiul acestora, a devenit lipsită de cauză și este, în consecință, o plată nedatorată, care se impune a fi restituită, indiferent de atitudinea subiectivă a intimatului-pârât, respectiv de buna sau reaua sa credință, întrucât în cazul plății nedatorate nu interesează faptul că a fost încasată cu bună-credință, plata fiind supusă repetițiunii în orice situație, pentru că ceea ce nu este datorat nu poate fi reținut.“ (În același sens sunt și deciziile nr. 18/C din 10 februarie 2016 și nr. 73/C din 6 iunie 2016 ale aceleiași instanțe). ... ... b) Prin Decizia nr. 2.587 din 7 august 2014 a Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-au reținut următoarele: 43. „În urma acțiunii de audit a contului de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat la reclamantă, Camera de Conturi Județeană N. a emis Decizia nr. 61/2011 în care a constatat, cu privire la acest contract, că autoritatea publică a efectuat plăți nelegale pentru cantități de lucrări neefectuate (în sumă de 73.878,9 lei) și pentru cantități de lucrări care nu au fost asumate legal (în sumă de 65.659 lei). Astfel, la punctele numărul 12 din dispozitivul deciziei, organul de control a dispus măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de efectuarea de cheltuieli fără bază legală cu privire la respectivul obiectiv și recuperarea prejudiciului. Obiectul acțiunii cu care reclamanta (unitate administrativ-teritorială - n.r.) a învestit instanța în prezenta cauză îl constituie obligarea pârâtei (societate comercială - n.r.) la plata prejudiciului rezultat din efectuarea plăților pentru lucrări neexecutate. În raport cu limitele învestirii, prima instanță a constatat că acțiunea este întemeiată în parte. (...) Conform concluziilor expertului tehnic, situațiile de lucrări au fost întocmite în mod defectuos. (...) Rezultă că pentru executarea obiectivului contractat de pârâtă, autoritatea publică achizitoare a suferit un prejudiciu în sumă de 47.756,43 lei, constatările expertului confirmând lipsa de diligență a autorității publice la recepția cantităților de lucrări și faptul că procesele-verbale de recepție au fost încheiate formal. Este adevărat că principiul libertății contractuale instituit de art. 969 din Codul civil, în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți, se aplică și în cazul contractelor de achiziție publică, însă actele de gestiune întocmite de părți în executarea contractului sunt supuse cu preponderență regimului de drept public, calitatea de autoritate publică a achizitorului și sursa publică a sumelor achitate executantului imprimând raporturilor juridice dintre părți o natură administrativă. În consecință, chiar dacă reclamanta șia asumat obligația de plată evidențiată în situațiile de lucrări și a semnat procesele-verbale de recepție, această situație nu este de natură să ducă la respingerea acțiunii; întrucât plata serviciilor prestate s-a făcut din fonduri publice, devin incidente dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice, potrivit cărora efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații.“ ... 44. Unele instanțe de judecată au transmis puncte de vedere/opinii ale judecătorilor, potrivit cărora: a) în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) , art. 33 alin. (3) teza ultimă și art. 64 din Legea nr. 94/1992, măsura impusă prin decizia Curții de Conturi, privind recuperarea prejudiciului produs prin alocarea nelegală de fonduri publice, printr-un act al administrației publice locale cu caracter individual, constatat nelegal în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, deschide calea recuperării sumelor de la terții beneficiari, conform art. 1.635 și următoarelor din Codul civil (Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal; Tribunalul Vrancea; Curtea de Apel Pitești și instanțele judecătorești din circumscripția teritorială a acesteia); ... b) măsura impusă prin decizia Curții de Conturi privind recuperarea prejudiciului produs prin alocarea nelegală de fonduri publice, printr-un act al administrației publice locale cu caracter individual, constatat nelegal în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, deschide calea recuperării sumelor de la terții beneficiari, conform dispozițiilor art. 1.635 și următoarelor din Codul civil, în măsura în care nu se identifică un alt temei care ar justifica restituirea (Tribunalul Cluj - Secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale); ... c) opinia judecătorilor din cadrul Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați este în sensul că, din prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 94/1992 rezultă că rapoartele Curții de Conturi nu pot fi opuse de către entitatea auditată nici actelor ulterioare de control financiar, nici terților, iar răspunderea pentru prejudiciul produs prin utilizarea nelegală a fondurilor publice operează strict pe tărâmul art. 1.349, 1.357, 1.382 și 1.384 din Codul civil; în condițiile în care problema pusă în discuție nu are legătură cu situațiile în care recuperarea creanțelor bugetare implică luarea de către entitatea auditată a măsurilor necesare întregirii bugetului autorității administrației publice, se opinează că nu există un drept de opțiune între inițierea procedurii răspunderii civile delictuale a celor vinovați de procedura prejudiciului prin plăți nelegale de la bugetul local și recuperarea aceluiași prejudiciu de la beneficiarii de bunăcredință a acestor plăți, ci urmarea primei căi este obligatorie. ... ... ... ... ... ...