Decizia ÎCCJ nr. 13/2017 (HP)Punctul X

X. Jurisprudența Curții Constituționale 45. Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. 2 lit. n) și art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, prin Decizia nr. 203 din 7 aprilie 2016^1, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate analizată. În considerentele deciziei sus-menționate, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit prevederilor art. 140 alin. (1) teza întâi din Constituție, Curtea de Conturi „exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public“, control care nu se poate raporta decât la dispozițiile legale. S-a relevat că acesta este motivul pentru care legiuitorul, dând eficiență prevederilor Legii fundamentale, a stipulat în art. 2 lit. a) din Legea nr. 94/1992 că, prin activitatea de control exercitată de Curtea de Conturi, „se verifică și se urmărește modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice“. Pe cale de consecință, Curtea Constituțională a apreciat că dispozițiile de lege criticate, referitoare la constatarea de către Curtea de Conturi a unor abateri de la legalitate și regularitate, nu sunt neconstituționale, ci, din contră, reprezintă o expresie a prevederilor art. 137 alin. (1) și art. 140 alin. (1) din Legea fundamentală. Cât privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 126 alin. (1) , (2) , (5) și (6) din Constituție, Curtea Constituțională a notat că dispozițiile art. 2 lit. n) și art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 „nu împiedică exercitarea atribuțiilor jurisdicționale ale instanțelor de judecată cu privire la actele Curții de Conturi, iar susținerea referitoare la caracterul definitiv al constatărilor acestei instituții apare, de asemenea, ca fiind lipsită de temei“. ... ...