Decizia CCR nr. 615/2024Punctul 19

19. Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, se apreciază că Parlamentul a adoptat legea supusă controlului de constituționalitate în baza competenței sale exclusive de legiferare, în scopul reglementării prin lege a condițiilor de acordare a licențelor, astfel cum rezultă din expunerea de motive. Invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că limbajul juridic folosit de legiuitor este clar, predictibil și neechivoc, fără pasaje obscure sau soluții normative contradictorii. Dispozițiile sunt redactate într-un stil specific normativ, prezentând norma instituită fără explicații sau justificări, prin folosirea cuvintelor în sensul lor curent din limba română, iar detalierea diferitelor situații procedurale este departe de a fi ambiguă, fiind redată previzibil și univoc, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, se mai apreciază că modificările și completările aduse normelor în vigoare se circumstanțiază evoluției realităților economice și sociale din România, fără să afecteze scopul primordial și concepția generală a reglementării de bază. Ca expresie a poziției sale preeminente în sistemul autorităților publice ale României, Parlamentul poate interveni asupra legislației în scopul asigurării ordinii juridice necesare, în exercitarea suveranității naționale rezultate din alegerile generale. Invocă în acest sens cele statuate în Decizia Curții Constituționale nr. 411 din 14 iunie 2017, potrivit căreia manifestarea suveranității cu care este învestit Parlamentul ca organ reprezentativ suprem al poporului român constă, în esență, în exercitarea puterii legislative - ca unică autoritate legiuitoare a țării. ...