Decizia CCR nr. 615/2024Punctul 61

61. Dispozițiile art. I pct. 9 [cu referire la art. 36^1 alin. (10) ] din lege consolidează poziția dominantă a operatorilor de transport de persoane existenți pe termen nelimitat și cu încălcarea legislației în domeniul concurenței. Astfel, Curtea reține că modul de redactare a dispozițiilor art. I pct. 9 este de natură a conduce la două posibile interpretări a dispozițiilor legale în cauză, fie în sensul că acestea se referă la o prelungire a autorizațiilor de transport național de persoane pentru servicii regulate interjudețene, în temeiul art. III alin. (1) din legea criticată, pe de o parte, fie, pe de altă parte, că acestea se referă la o nouă autorizare, la care participă toți operatorii. Ca atare, Curtea reține că, dată fiind această modalitate inexactă de reglementare, se poate ajunge la prelungirea autorizațiilor de transport național de persoane, acordate atât în baza art. 36^1 alin. (1) - unor noi operatori, dar pe trasee limitate, cât și în baza art. III alin. (1) din legea criticată, până la data de 31 decembrie 2024 și, ulterior acestei date, pe o durată de 3 ani, fiind necesare doar o solicitare a operatorului deținător de autorizație, depusă cu minimum 90 de zile înainte de data expirării autorizației precedente, și îndeplinirea acelorași criterii prevăzute la art. 42^1 alin. (2) și (3) . Noua autorizație emisă în condițiile art. 36^1 alin. (10) ar urma să aibă valabilitatea maximă de 3 ani prevăzută la art. 36 alin. (4) . În aceste condiții, Curtea reține că dispozițiile art. I pct. 9 [cu referire la art. 36^1 alin. (10) din lege], prin deficiența redacțională anterior relevată, contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție privind calitatea legii. ...