Decizia CCR nr. 615/2024Punctul 64

64. Or, din analiza prevederilor art. I pct. 9 [cu referire la art. 36^1], coroborate cu art. III din actul normativ criticat, Curtea observă că efectul soluțiilor legislative este acela de a institui, pe de o parte, o exclusivitate (un monopol) în privința efectuării curselor pe anumite trasee interjudețene efectuate de operatori deținători ai licențelor de traseu valabile până la data de 30 iunie 2023, iar, pe de altă parte, din modul de redactare a textelor de lege criticate, se poate interpreta, având în vedere poziționarea textelor de lege, precum și întregul context normativ, că acestea instituie prelungirea autorizațiilor de transport național de persoane valabile până la data de 31 decembrie 2024 și ulterior acestei date, pe o durată de 3 ani, fără o procedură concurențială, doar pe baza solicitării operatorilor respectivi formulate în condițiile art. I pct. 9 [cu referire la art. 36^1 alin. (10) ]. În aceste condiții, orice alt operator de transport rutier de persoane poate solicita efectuarea unor servicii regulate numai în privința rutelor pe care nu operează deja operatorii care dețin licențe de traseu valabile până la data de 30 iunie 2023, respectiv a căror valabilitate a fost prelungită până la data de 31 decembrie 2024 prin noile autorizații de transport prevăzute de legea criticată. Or, astfel de restricții, impuse exclusiv în privința noilor operatori de transport rutier de persoane, care solicită pentru prima dată accesul pentru efectuarea de servicii regulate de transport rutier pe o anumită cursă de pe un traseu interjudețean, sunt de natură să denatureze concurența pe această piață specifică a transporturilor rutiere și conduc la un monopol sui-generis în favoarea operatorilor care deja dețin licențe de traseu pentru cursele respective. ...