Decizia ÎCCJ nr. 1/2017 (RIL)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 12. În opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în litera și spiritul legii este prima orientare jurisprudențială - cea conform căreia litigiile având ca obiect plângerile formulate împotriva hotărârilor de încadrare a minorilor în grad de handicap, emise de comisiile pentru protecția copilului din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, sunt de competența secțiilor de contencios administrativ - pentru următoarele considerente: ... 13. Hotărârile comisiei pentru protecția copilului din cadrul Direcției generale de asistență socială și protecția copilului de încadrare a minorilor în grad de handicap, contestate în cauzele ce fac obiect al recursului în interesul legii, au natura juridică a unor acte administrative unilaterale cu caracter individual, așa cum acestea sunt definite prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. ... 14. La rândul său, comisia pentru protecția copilului întrunește trăsăturile specifice ale unei autorități publice în sensul dat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. ... 15. Conform dispozițiilor art. 115 din Legea nr. 272/2004, în subordinea consiliului județean și, respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București funcționează comisia pentru protecția copilului, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică, având următoarele atribuții principale: a) stabilirea încadrării în grad de handicap și orientarea școlară a copilului; b) pronunțarea, în condițiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei măsuri de protecție specială a copilului; c) soluționarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal; d) alte atribuții prevăzute de lege. ... 16. Aceleași dispoziții privind natura juridică a comisiei pentru protecția copilului și atribuțiile acesteia sunt prevăzute și în Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004. ... 17. Specificul comisiei pentru protecția copilului de organ al autorității publice și natura de act administrativ a hotărârilor emise în privința încadrării minorilor într-un grad de handicap sunt elemente proprii unui litigiu în contencios administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. ... 18. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ îl constituie actul administrativ unilateral tipic sau asimilat, astfel încât și din această perspectivă hotărârile comisiilor pentru protecția copilului privind încadrarea minorilor în grad și tip de handicap constituie obiect al acțiunii în contencios administrativ. ... 19. Raportat la poziția autorității publice emitente a actului în sistemul administrației publice și în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, rezultă că revine tribunalului - secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a acestor cauze. ... 20. Astfel, între minorul legal reprezentat prin ocrotitorul său legal, în calitate de reclamant, și comisia pentru protecția copilului, în calitate de pârât, se naște un raport juridic de drept public a cărui principală caracteristică o reprezintă poziția de subordonare între subiecții participanți, dintre care unul este întotdeauna o autoritate din structura puterii de stat, nefiind în prezența unei poziții de egalitate a părților raportului juridic, proprie dreptului privat și implicit a dreptului civil. ... 21. Faptul că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004 prevăd că hotărârile comisiei pentru protecția copilului pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004, nu schimbă natura juridică, de act administrativ, a hotărârilor emise de această instituție publică. ... 22. Regulile speciale de procedură cuprinse în cap. X din Legea nr. 272/2004 se aplică strict în privința stabilirii măsurilor de protecție specială prevăzute de art. 59 din acest act normativ, redactarea art. 133 alin. (1) din lege fiind lipsită de orice echivoc, în ceea ce privește circumscrierea domeniului său de aplicare; orice alte măsuri dispuse în baza unor prevederi din Legea nr. 272/2004, altele decât cele ale art. 59, sunt supuse regulilor de procedură de drept comun ori, după caz, ale materiei căreia îi aparține obiectul litigiului. ... 23. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. III din 15 ianuarie 2007*1), dată în soluționarea recursului în interesul legii privind competența de soluționare în primă instanță a cererilor referitoare la măsura de protecție alternativă a tutelei copilului, instanța de unificare a practicii judiciare statuând că această competență aparține judecătoriei, ca instanță de drept comun, și nu tribunalului de la domiciliul copilului, în virtutea competenței speciale instituite de Legea nr. 272/2004. ... 24. De asemenea, având de soluționat divergența de opinii a practicii judiciare privind competența de soluționare a litigiilor prin care se solicită de către o direcție generală de asistență socială și protecția copilului obligarea unui consiliu județean sau local ori a unei alte direcții de asistență socială la suportarea cheltuielilor de întreținere pentru personalul care beneficiază de măsuri de protecție prevăzute de Legea nr. 448/2006 și Legea nr. 272/2004, în sensul dacă această competență aparține instanței civile sau celei de contencios administrativ, prin Decizia nr. 13 din 22 iunie 2015*2), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a hotărât că litigiile având ca obiect astfel de acțiuni sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. ... 25. Instanța supremă a reținut că litigiile vizate intră în sfera contenciosului administrativ, având în vedere calitatea de autorități publice a părților, faptul că obiectul acestor acțiuni îl constituie refuzul de soluționare a unor cereri referitoare la un drept prevăzut de lege și natura juridică a drepturilor și obligațiilor corelative de a finanța sistemul de asistență socială, ca fiind una de drept administrativ; faptul că obiectul litigiilor îl constituie pretenții de natură civilă nu a fost considerat definitoriu, cât timp pretențiile nu își au izvorul în raporturi juridice civile, ci chiar în lege. ... 26. Aspectul că Legea nr. 272/2004 cuprinde reglementări speciale în privința copiilor cu dizabilități nu îndreptățește concluzia că litigiile având ca obiect contestarea hotărârilor comisiei pentru protecția copilului de încadrare într-un grad de handicap sunt supuse jurisdicției prevăzute de dispozițiile art. 133 din Legea nr. 272/2004, derogatorii de la dreptul comun, câtă vreme în materia protecției și promovării drepturilor persoanelor cu handicap există o lege specială care nu distinge în privința domeniului său de aplicare între copii și adulți cu handicap. ... 27. Astfel, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, de dispozițiile prezentei legi beneficiază copiii și adulții cu handicap, cetățeni români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul ori reședința în România. ... 28. Între comisia pentru protecția copilului abilitată în stabilirea încadrării în grad de handicap a minorilor în conformitate cu dispozițiile art. 115 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 272/2004, art. 85 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 și, respectiv, art. 2 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004, pe de o parte, și Comisia de evaluare care dispune încadrarea în grad și tip de handicap a adulților prevăzută de art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, pe de altă parte, există doar o diferență de ordin terminologic, atât natura juridică, cât și atribuțiile acestor instituții, din perspectivele acestei analize, prezentând similitudini de fond. ... 29. Astfel, ambele comisii sunt prevăzute de lege ca fiind organe de specialitate în subordinea consiliului județean/local, cu sau fără personalitate juridică, având printre altele atribuții în stabilirea încadrării în grad de handicap a minorilor (în cazul comisiei pentru protecția copilului), respectiv a adulților (în cazul Comisiei de evaluare). ... 30. Faptul că doar în privința hotărârilor Comisiei de evaluare, legea prevede că acestea pot fi contestate la Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap aflată în structura Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, potrivit art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, iar deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit Legii nr. 554/2004 [art. 90^2 alin. (4) din Legea nr. 448/2006], nu înseamnă că în privința contestării hotărârilor emise de comisia pentru protecția copilului, de încadrare într-un grad de handicap, competența de soluționare ar aparține altei instanțe decât cea de contencios administrativ. ... 31. Prevederile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 instituie, de fapt, o jurisdicție administrativă prealabilă în fața Comisiei superioare, circumscrisă dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004. ... 32. Astfel, având în vedere identitatea de natură juridică și de competențe dintre comisia pentru protecția copilului și Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, nu există nicio rațiune logică pentru crearea unei diferențe de tratament în ceea ce privește jurisdicția căreia i se supun hotărârile emise de cele două autorități, ca acte administrative ce au ca obiect încadrarea în grad și tip de handicap. ... 33. Competența instanței de contencios administrativ este dată, prin urmare, de Legea-cadru în materia protecției drepturilor persoanelor cu handicap nr. 448/2006, nu doar pentru argumentele prezentate anterior, ci și prin prisma principiilor ce decurg din ierarhia actelor normative. Astfel, între dispozițiile cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004, care trimit la regulile speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004 în privința competenței instanței civile, pe de o parte, și cele prevăzute de Legea nr. 448/2006, care prevăd competența instanței de contencios, pe de altă parte, au întâietate acestea din urmă, în virtutea principiilor lex superior derogat legi inferiori, lex specialia generalibus derogant și lex posterior derogat legi priori, la care se poate adăuga și principiul aplicării prin analogie a unei norme legale. ... 34. Argumentul potrivit căruia simpla calitate de minor a uneia dintre părțile raportului juridic dedus judecății atrage competența ratione personae a completului specializat pentru cauze cu minori din cadrul secției civile a tribunalului vine în coliziune cu principiul specializării instanței de contencios administrativ, competentă în considerarea obiectului și naturii litigiului, specializare care atrage multiple garanții pentru calitatea actului de justiție, din perspectiva controlului de legalitate și temeinicie pe care instanțele de contencios administrativ sunt chemate să îl efectueze asupra actului. ... 35. Mai mult, atunci când legiuitorul a intenționat să deroge de la normele de competență funcțională obișnuite și să atribuie instanței civile competența exercitării controlului judecătoresc asupra actelor administrative emise de autorități publice, a prevăzut aceasta în mod expres, cum a procedat, de exemplu, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare. ... ...