Decizia ÎCCJ nr. 7/2017 (HP)Punctul V

V. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării 10. Prin prisma dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, după cum urmează: – existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanţă. În speţă, este vorba de o cerere de învestire cu formulă executorie, soluţionată, în primă instanţă, de judecătorie prin încheiere împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a apelului, cauza nefiind susceptibilă de recurs; ... – existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei. Litigiul are ca obiect o cerere de învestire cu formulă executorie, iar interpretarea şi aplicarea textelor enumerate anterior influenţează decisiv soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, în condiţiile în care prevederile respective sunt susceptibile de interpretări diferite; ... – problema de drept care face obiectul sesizării este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept răspunde intenţiei legiuitorului de a preveni practica neunitară a instanţelor de judecată în materie. Tribunalul a considerat că nu este vorba de situaţia în care există un număr semnificativ de hotărâri judecătoreşti care să fi soluţionat diferit, în mod constant, această chestiune de drept. Din verificările efectuate nu a fost identificată o practică judiciară conturată şi constantă, astfel încât este aplicabil mecanismul cu funcţie de prevenţie al hotărârii prealabile. Neexistând o jurisprudenţă semnificativă în materia respectivă şi constatând diferenţe de opinie în interpretarea ce trebuie dată normelor de drept în cauză, Tribunalul a apreciat îndeplinită această condiţie de admisibilitate. ... ... 11. Instanţa de sesizare a constatat că, prin Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite privind recursul în interesul legii în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 374^1 din Codul de procedură civilă din 1865, raportate la prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 şi ale art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, s-a statuat asupra necesităţii învestirii cu formulă executorie a biletului la ordin, a cambiei şi a cecului. Însă, problema de drept invocată în prezenta cauză este diferită, motiv pentru care este îndeplinită şi condiţia referitoare la noutate, dat fiind că prevederile procesual civile referitoare la etapa încuviinţării executării silite în vigoare la data pronunţării recursului în interesul legii au fost înlocuite de dispoziţiile noii legi procesuale, care, în urma modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, a înlăturat procedura separată a învestirii cu formulă executorie a titlurilor executorii. ... 12. Instanţa de sesizare a constatat că nu există un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934 şi art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, în condiţiile în care soluţionarea litigiului depinde de acestea, impunându-se dezlegarea acestei chestiuni de drept referitoare la raportul dintre cele două reglementări. ... 13. Totodată, Tribunalul Constanţa a exemplificat existenţa unei soluţii contrare celei pronunţate de prima instanţă în prezentul litigiu, în sensul că unele instanţe au admis cererile de învestire cu formulă executorie a unor bilete la ordin. ... 14. De asemenea, Tribunalul Constanţa a constatat că soluţiile de respingere a cererilor de învestire cu formulă executorie sunt diferite, cererile fiind respinse fie ca inadmisibile, fie ca lipsite de interes sau ca lipsite de obiect. ... ...