Decizia ÎCCJ nr. 2/2017 (RIL)Paragraful 78

16. Instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat însă asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 244^1 din Codul de procedură civilă din 1865, prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002. Analizând reglementarea diferită a posibilităţii atacării cu recurs a încheierilor de respingere a cererii de suspendare, faţă de încheierile de admitere a cererii de suspendare, Curtea Constituţională a constatat că reglementarea nu contravine principiului constituţional al liberului acces la justiţie şi nici nu instituie vreo discriminare, deoarece cele două tipuri de încheieri pronunţate au finalitate diferită, producând efecte diferite. Cum în situaţia în care se respinge cererea de suspendare a judecăţii aceasta continuă, este evidentă grija legiuitorului de a nu întârzia judecarea cauzei, prin judecarea separată a căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare. Potrivit practicii sale constante, Curtea Constituţională a reţinut că principiul egalităţii şi nediscriminării nu are semnificaţia introducerii unei uniformizări a soluţiilor legislative, fiind posibilă aplicarea unor tratamente juridice diferite în cazurile în care aceasta se justifică în mod obiectiv şi raţional.