Decizia ÎCCJ nr. 2/2017 (HP)Paragraful 59

37. Atât din expunerile doctrinei, cât şi din considerentele Deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultă că raţiunea art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă de a permite reprezentarea convenţională a persoanelor juridice doar prin avocat ori prin consilier juridic [acesta din urmă nu poate fi, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare (Legea nr. 514/2003), decât angajat ori funcţionar public al persoanei juridice având calitatea de parte, consilierii juridici nefiind liber-profesionişti] este reprezentată de combaterea avocaturii clandestine, prin care s-ar eluda dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 51/1995. Din acest text rezultă că activităţile juridice de consultanţă, de reprezentare şi asistenţă juridică, precum şi de redactare de acte juridice, inclusiv a acţiunilor introductive în instanţă, cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor, apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, în raporturile cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină, constituie activităţi specifice profesiei de avocat, ele neputând fi exercitate de alte persoane decât în cazurile expres prevăzute de lege.