Decizia ÎCCJ nr. 42/2016 (HP)Paragraful 103

64. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale garantează, în substanţă, dreptul de proprietate, însă interpretarea acestuia este în sensul că impune autorităţilor naţionale să asigure respectarea exerciţiului dreptului de proprietate, fiind vorba, aşadar, de protecţia unui drept care există în patrimoniul celui care invocă protecţia sa. Cum noţiunea de "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale suferă anumite limitări, în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, că art. 1 din protocol nu recunoaşte dreptul de a deveni proprietarul unui bun, ci acest text se aplică numai cu privire la bunurile "actuale" ale reclamantului.