Decizia ÎCCJ nr. 38/2016 (HP)Paragraful 63

19. Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, prin punctul de vedere înaintat, a arătat că, din lectura textelor incidente în cauză, rezultă faptul că ipoteza avută în discuţie este aceea a celei de-a treia licitaţii la care se prezintă cel puţin 2 licitatori şi nu doar unul singur, situaţie în care unica persoană care s-ar prezenta la licitaţie ar datora preţul de pornire al acestei licitaţii (50% din preţul de pornire al primei licitaţii, preţ care, potrivit art. 837 din Codul de procedură civilă raportat la art. 836 se stabileşte potrivit valorii de circulaţie a imobilului). Cu alte cuvinte, se pune întrebarea dacă, într-o situaţie în care, în cazul participării a cel puţin 2 licitatori la procedura de licitaţie publică şi a adjudecării bunului la "cel mai mare preţ oferit" (care nu are o limită inferioară stabilită legal), instanţele de judecată învestite cu verificarea legalităţii unor asemenea vânzări prin licitaţie publică sunt obligate să verifice dacă preţul este fictiv sau derizoriu în raport cu prevederile art. 1.660, respectiv 1.665 din Codul civil privind preţul serios şi preţul fictiv şi derizoriu, având posibilitatea să analizeze şi dacă adjudecatarul a consimţit să cumpere ori să obţină proprietatea bunului în mod speculativ, fără o reală contraprestaţie, ori instanţele nu au dreptul să verifice legalitatea vânzărilor prin licitaţie publică, în legătură cu valoarea preţului de adjudecare, indiferent de raportul dintre valoarea de piaţă a bunului imobil urmărit silit, vândut prin licitaţie publică, şi preţul de adjudecare.