Decizia ÎCCJ nr. 38/2016 (HP)Paragraful 103

46. Dincolo de aceste consideraţii, nu este lipsită de relevanţă împrejurarea că prin Decizia nr. 207 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 16 iunie 2003, prin care a fost examinată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea Constituţională a statuat, în motivarea deciziei, că examenul dispoziţiei legale contestate nu poate scăpa din vedere raţiunea pentru care s-a impus reglementarea din art. 509 alin. 5 din acelaşi cod. Astfel, Curtea Constituţională a argumentat că legiuitorul nu a considerat necesar, în cazul existenţei mai multor ofertanţi, să instituie o limită inferioară a preţului de adjudecare, cel puţin pentru raţiunea că, în acest caz, există convingerea că, de principiu, concurenţa dintre aceştia este de natură să asigure adjudecarea la cel mai bun preţ oferit de competitori, existând premisa că preţul de adjudecare ar putea fi chiar şi mai mare decât preţul de pornire la licitaţiei. Aceste raţiuni se transpun egal în interpretarea art. 846 alin. (9) din Codul de procedură civilă, legiuitorul statuând că, în cazul în care există 2 licitatori, va fi declarat adjudecatar licitatorul care oferă cel mai mare preţ, dar şi că acest preţ, cel mai mare, poate fi chiar mai mic decât valoarea garanţiei depuse pentru participarea la licitaţie.