Decizia CCR nr. 543/2024Punctul 6

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepției de neconstituționalitate. Cu privire la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției, deoarece textul criticat era abrogat în perioada pentru care reclamanții pretind sporurile aflate în litigiu. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, apreciază că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate exprimă opțiunea legiuitorului în materia stabilirii drepturilor salariale ale personalului plătit din fondurile publice, materie ce nu aparține domeniului de legiferare prin lege organică. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, consideră că aceasta este inadmisibilă, deoarece autorul critică, în realitate, o omisiune legislativă, și anume neincluderea unei anumite categorii de funcționari publici în ipoteza normei, și nu ceea ce textul conține. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, susține că aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în considerarea Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea acestor prevederi legale. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât critica formulată vizează modalități de interpretare și aplicare a normei în discuție, asupra cărora Curtea Constituțională nu are competență de soluționare. ...