Decizia CCR nr. 543/2024Punctul 24

24. În ceea ce privește dinamica legislativă a textelor de lege criticate, Curtea observă că prevederile art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 au fost abrogate la 1 ianuarie 2010 prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din capitolul VI din partea a III-a a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, iar art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 a fost abrogat la 1 iulie 2017 prin art. 44 alin. (1) pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017. În ceea ce privește dispozițiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reține că acestea au fost constatate ca fiind neconstituționale prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, iar ulterior au fost modificate prin art. LVII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022. Având însă în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională este legal sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor în redactarea criticată, dacă acestea continuă să producă efecte juridice, chiar și după abrogarea lor, în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. ...