Decizia CCR nr. 543/2024Punctul 30

30. În acest context, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, întrucât a fost greșit sesizată de instanțele judecătorești, având în vedere că obiectul tuturor acțiunilor în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate vizau acordarea sporului începând cu momente ulterioare intervalului în care aceste prevederi erau aplicabile. Practic, dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 nu aveau legătură cu cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care excepția a fost ridicată. Aspectul că unele soluții legislative au fost preluate succesiv în legislația ulterioară nu determină aplicarea actului normativ primar și nici calificarea acestuia ca fiind în vigoare, fapt relevat prin prisma jurisprudenței Curții Constituționale. În fapt, este vorba despre o serie de acte normative succesive prin care legiuitorul și-a manifestat voința față de o anumită soluție legislativă. Însă numai actul normativ aplicabil litigiului și care continuă să producă efecte juridice în cauză poate fi supus controlului de constituționalitate (paragrafele 42 și 43 din Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023, precitată). ...