Decizia ÎCCJ nr. 19/2016 (RIL)Paragraful 68

13. Analizând orientările jurisprudenţiale diferite, relevate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov prin sesizarea cu recurs în interesul legii, procurorul general a apreciat ca fiind în litera şi spiritul legii opinia conform căreia calea de atac greşit declarată, deşi corect menţionată în dispozitivul hotărârii judecătoreşti atacate, este inadmisibilă, fără a mai exista posibilitatea declarării ulterioare a vreunei căi de atac. De asemenea a reţinut că prevederile art. 457 alin. (4) din Codul de procedură civilă au un domeniu de aplicare mai larg decât cel al dispoziţiilor art. 457 alin. (3) din acelaşi cod, astfel încât această normă îşi va găsi aplicarea şi în ipoteza în care partea, din neştiinţă sau din lipsă de pregătire, denumeşte greşit calea de atac formulată, deşi în hotărârea atacată a fost menţionată corect calea de atac prevăzută de lege, caz în care, potrivit art. 152 din Codul de procedură civilă, constatând că cererea pentru exercitarea căii de atac este valabil făcută, iar din motive rezultă cu claritate scopul urmărit de parte, instanţa de control judiciar va dispune recalificarea căii de atac prevăzută de lege, conform dispoziţiilor art. 457 alin. (4) . Dacă, însă, nu se poate reţine eroarea în denumirea cererii, calea de atac va fi respinsă ca inadmisibilă, fără a se proceda la recalificarea ei şi fără a exista, ca atare, posibilitatea declarării ulterioare a căii de atac prevăzute de lege.