Decizia CCR nr. 557/2024Punctul 6

6. Se susține că, din analiza prevederilor art. I pct. 1 din legea criticată, forma asimilată a infracțiunii de evadare, pe care acestea o reglementează la art. 285 alin. (3^3) din Codul penal, nu prevede situația premisă anterior menționată, esențial a fi îndeplinită pentru a se putea constata tipicitatea infracțiunii de evadare. Astfel, art. I pct. 1 din legea ce constituie obiectul prezentei sesizări prevede o altă modalitate de executare a hotărârii de condamnare rămase definitivă care, contrar dispozițiilor art. 555 și următoarele din Codul de procedură penală, nesocotește rolul activ al organelor judiciare cu atribuții în executarea pedepselor penale, instituind în sarcina persoanei condamnate obligații privind executarea pedepsei privative de libertate dispuse prin hotărârea definitivă de condamnare. Prin urmare, se susține că dispozițiile legale criticate nu prevăd o legătură între săvârșirea infracțiunii de evadare pe care o reglementează și prezentarea de către organele de poliție a mandatului de executare a pedepsei, aspect care determină comiterea acestei infracțiuni de către persoane care nu pot avea cunoștință că neprezentarea la organele de poliție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evadare. ...