Decizia CCR nr. 557/2024Punctul 36

36. În ceea ce privește critica referitoare la diferența dintre noțiunea de „evadare“, de lege lata, și varianta asimilată infracțiunii de evadare prevăzută prin legea criticată, despre care se afirmă că ar trebui să se regăsească într-un articol de sine stătător, independent de art. 285 din Codul penal, se susține că aceasta este neîntemeiată. În acest sens se arată că atât incriminarea în vigoare, cât și cea din cuprinsul legii ce face obiectul sesizării de neconstituționalitate au în vedere același comportament infracțional, respectiv sustragerea de la executarea unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate. Este adevărat că această sustragere, astfel cum este prevăzută prin normele penale antereferite, vizează momente diferite (un moment anterior începerii executării pedepsei și unul ulterior acesteia), dar această diferență nu este de natură să conducă la concluzia că cele două incriminări (forma-tip și cea asimilată) ar trebui să fie reglementate distinct, alegerea uneia dintre aceste soluții de tehnică legislativă intrând în marja de apreciere a legiuitorului și neconstituind o problemă de constituționalitate. În plus se apreciază că soluția incriminării unor fapte ca reprezentând o variantă asimilată a infracțiunii de evadare nu este una cu caracter inovator, ea regăsindu-se reglementată la alin. (3) al art. 285 din Codul penal. ...