Decizia CCR nr. 557/2024Punctul 30

30. Se mai arată că din interpretarea dispozițiilor procesual penale referitoare la executarea hotărârilor definitive de condamnare rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea ca punerea în executare a mandatului să se realizeze în ziua primirii acestuia, care coincide cu ziua emiterii sale, care, la rândul său, coincide cu ziua la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă. În aceste condiții, susținerea potrivit căreia, în lipsa comunicării mandatului de executare, nu se poate pune problema unui refuz al condamnatului de a se conforma obligației de prezentare în vederea executării pedepsei nu poate fi reținută, întrucât infracțiunea analizată nu se consumă imediat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, ci după scurgerea unui termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Așadar, chiar și în ipoteza teoretică în care rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare nu ar coincide cu comunicarea mandatului de executare, momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare nu ar echivala cu cel al consumării infracțiunii, ci ar determina doar începerea curgerii termenului de la care se naște obligația condamnatului de a se prezenta la organul de poliție. ...