Decizia CCR nr. 481/2024Punctul 25

25. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea reține că, în temeiul prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, textul de lege criticat în prezenta cauză, proprietarul unui teren inclus în fondul forestier național supus exproprierii, situat pe coridorul de expropriere, este exclus de la beneficiul acordării unor despăgubiri ce trebuie să însoțească orice măsură de expropriere, dat fiind faptul că norma criticată este o normă de trimitere la dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, care exclud în mod expres criteriile stabilite la art. 41 alin. (1) lit. b) -d) și art. 42 alin. (1) lit. b) -d) din Legea nr. 46/2008, în determinarea cuantumului despăgubirii. Așadar, în sensul celor reținute de Curtea Constituțională în mod expres în Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017, paragraful 21, legiuitorul, în mod nejustificat, tratează diferențiat persoanele proprietare ale terenurilor expropriate din fondul forestier național în baza Legii nr. 255/2010, atât față de cele vizate de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, cadrul general în materie de expropriere, sau Legea nr. 46/2008, cadrul general în materia stabilirii obligațiilor bănești în privința scoaterii terenurilor din fondul forestier național, cât și față de cele vizate de Legea nr. 255/2010 dacă dreptul acestora de proprietate poartă asupra altor categorii de terenuri, cu încălcarea art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (2) din Constituție în componenta sa referitoare la egala ocrotire a dreptului de proprietate. ...