Decizia CCR nr. 490/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 114 alin. (1) și ale art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală exclud din categoria martorilor doar părțile și subiecții procesuali principali, fără însă a face mențiuni exprese cu privire la imposibilitatea audierii sub identitate reală a unor persoane deja audiate sub o identitate protejată. Consideră că lipsa reglementării de lege lata a unei asemenea interdicții exprese poate avea ca efect apariția unor anumite „derapaje“ sau „deficiențe“ în procesul administrării probatoriului, care ar putea avea un efect dirimant cu privire la prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil de care trebuie să se bucure suspectul și inculpatul, prin ocolirea, dezactivarea protecției oferite de dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală. Așadar, susține că prin audierea în cauză a aceleiași persoane în dublă calitate - de martor cu identitate reală și martor cu identitate protejată - se aduce o gravă și ireparabilă atingere a dreptului la un proces echitabil. Solicită ca instanța de contencios constituțional să pronunțe o decizie interpretativă prin care să constate că „poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală“ și, respectiv, că „orice persoană poate fi citată și audiată în calitate de martor, cu excepția părților și a subiecților procesuali principali“, atât timp cât respectiva persoană nu a fost deja audiată în aceeași cauză sub o altă identitate. ...