Decizia CCR nr. 218/2020Punctul 6

6. Totodată, cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114 și ale art. 129 din Codul de procedură penală, autoarea excepției susține că prin audierea aceleiași persoane în dublă calitate, de martor cu identitate reală și martor cu identitate protejată, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție și art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și dispozițiilor art. 24 din Constituție. În acest sens, arată că audierea martorului, conform dispozițiilor procesual penale, implică ca acesta să declare tot ce știe în legătură cu faptele și împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus, ulterior putându-i-se adresa întrebări. Pe de altă parte, conform art. 125 din Codul de procedură penală, atunci când există o suspiciune rezonabilă că viața, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor amenințat și dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecție prevăzute la art. 126 sau art. 127 din Codul de procedură penală, după caz. Reține că persoana care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt ce constituie probă în cauza penală urmează a fi audiată de către organele judiciare în calitate de martor și, numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 125 din Codul de procedură penală, anterior menționate, urmează ca acesta să fie audiat în condițiile art. 129 din Codul de procedură penală, ca martor cu identitate protejată. În consecință, regula în materia audierii martorilor este reprezentată de audierea persoanei care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală ca martor cu identitate reală, și numai situațiile excepționale, așa cum sunt ele prevăzute de art. 125 din Codul de procedură penală, ar trebui să impună ca audierea respectivei persoane să fie făcută ca martor cu identitate protejată. Or, însumarea celor două calități de către aceeași persoană, prin care într-una dintre calități, respectiv cea cu identitate reală, prezintă o situație de fapt, iar, în cealaltă calitate, respectiv cea de martor cu identitate protejată, vine să-și certifice și să întărească depoziția dată tot de el în calitate de martor cu identitate reală sau, eventual, să o completeze cu aspecte pe care nu le-a declarat și pe care tot el le-a perceput în ultima sa calitate de martor cu identitate protejată, în opinia autoarei excepției, este incompatibilă și de natură să încalce dreptul la un proces echitabil care îi este garantat unei persoane acuzate de săvârșirea unei fapte penale. Apreciază că atribuirea unei duble calități, de martor cu identitate reală, respectiv de martor cu identitate protejată, aceleiași persoane conferă martorului posibilitatea de a face declarații contradictorii, întrucât se află la adăpostul oricărei răspunderi de natură penală privind declarațiile necorespunzătoare adevărului, fapt care, de asemenea, este incompatibil cu dreptul la un proces echitabil de care ar trebui să dispună persoanele acuzate de săvârșirea unei fapte penale. ...