Decizia ÎCCJ nr. 15/2016 (HP)Paragraful 68

31. Practica judiciară la nivelul Secţiei a II-a civile a Tribunalului Constanţa este în sensul că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare reprezintă titlu executoriu împotriva debitorului, iar contra creditorului numai în situaţia în care acesta a renunţat la executare. Deşi art. 371^7 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865 se referă la avansarea cheltuielilor de executare de către creditor, acest text nu determină stabilirea caracterului de titlu executoriu al procesului-verbal privind cheltuielile de executare împotriva creditorului în orice situaţie, ci numai în situaţia de excepţie reglementată de alin. 2 al art. 371^7 din acelaşi cod, în ce priveşte avansarea cheltuielilor de executare de către creditor, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 371^7 din Codul de procedură civilă de la 1865 şi art. 39 din Legea nr. 188/2000 rezultă că numai cheltuielile privind actele şi activităţile dispuse din oficiu (iar nu şi pentru alte cheltuieli, inclusiv pentru onorariul executorului judecătoresc) trebuie avansate de creditor.