Decizia ÎCCJ nr. 15/2016 (HP)Paragraful 124

74. Aşadar, într-o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 371^7 din Codul de procedură civilă de la 1865, pentru a stabili în ce măsură procesul-verbal întocmit poate fundamenta o executare silită a executorului împotriva creditorului şi a aprecia apoi, asupra temeiniciei contestaţiei la executare, instanţa trebuie să lămurească în ce categorie de cheltuieli se înscriu cele care fac obiectul procesului-verbal folosit ca titlu, respectiv dacă este vorba despre cheltuieli ce trebuie să fie avansate de creditor sau de cheltuieli efective de executare, ce se suportă de către debitor. Dispoziţiile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 nu au consecinţe sub aspectul caracterului de titlu executoriu al proceselor-verbale menţionate, câtă vreme ipoteza de reglementare a acestui text este diferită - necondiţionarea urmăririi silite de plata avansului onorariului executorului neavând nicio legătură cu valoarea de titlu a procesului-verbal de executare care îşi are sediul materiei în art. 371^7 din Codul de procedură civilă de la 1865.