Decizia ÎCCJ nr. 15/2016 (HP)Paragraful 111

61. Dispoziţia de exceptare cuprinsă în art. 371^7 alin. 2 din Codul de procedură civilă de la 1865, conform căreia cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului urmărit "afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel", nu poate avea semnificaţia că doar într-o asemenea ipoteză, a renunţării la executare, creditorul ar datora cheltuieli decât dacă s-ar ignora distincţia între cele două categorii de cheltuieli (avansate şi, respectiv, efectuate cu actele de executare).