Decizia ÎCCJ nr. 9/2016 (RIL)Paragraful 60

7. În cazul în care se reţine că instanţa are posibilitatea legală de a proceda la o astfel de constatare, este pus în discuţie probatoriul necesar a fi administrat (care, de la caz la caz, poate releva încadrarea sau nu în grupa de muncă solicitată) şi cui îi revine sarcina probei, având în vedere dispoziţiile speciale ale art. 272 din Codul muncii, republicat (problemele sesizate la pct. 2 şi 3). Se precizează în sesizare că aspectele supuse analizei vizează admisibilitatea şi utilitatea expertizei tehnice în specialitatea protecţia muncii şi modul de aplicare a regulii sarcinii probei, în dovedirea condiţiilor deosebite de muncă prevăzute de Ordinul nr. 50/1990 pentru încadrarea efectivă în grupele superioare de muncă (determinări de noxe, condiţii microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, expunere la radiaţii, risc de infectare etc.) în contextul în care, faţă de perioada îndelungată de timp scursă de la acel moment, nu mai este posibilă examinarea nemijlocită a condiţiilor de muncă existente în trecut sau stabilirea timpului efectiv lucrat în condiţiile de muncă respective, iar existenţa unor înscrisuri privind determinările de noxe efectuate la vremea respectivă, dacă s-au efectuat, ar putea fi dovedită, în principiu, doar de angajator.