Decizia CCR nr. 453/2024Punctul 6

6. Autoarea excepției invocă aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 243 din 27 mai 2004, Decizia nr. 412 din 14 iulie 2005 și Decizia nr. 452 din 15 septembrie 2005) și susține că dobândirea calității de asigurat și obligația de plată a contribuției trebuie raportate doar la persoanele care se înscriu în ipoteza normei cuprinse în art. 222 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, iar nu la orice persoană, cetățean cu domiciliul/reședința în România etc., cum se întâmpla în cazul vechii reglementări, deoarece, prin completarea definiției de la alin. (1) cu sintagma „și care fac dovada plății“, obligația de plată a contribuției nu mai constituie un efect al dobândirii calității de asigurat, ci o condiție a dobândirii ei. Art. 222 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 încalcă dispozițiile art. 53 din Constituție în măsura în care obligă la plata contribuției în vederea dobândirii calității de asigurat. Se arată că restrângerea sferei persoanelor care au dreptul la pachetul de bază și instituirea obligației de plată a contribuției lunare sunt consecința includerii, de către legiuitor, a plății contribuției printre condițiile esențiale pentru dobândirea calității de asigurat. Însă îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru dobândirea calității de asigurat nu este o obligație, ci o opțiune a cetățeanului, expresie a exercitării dreptului său de decizie asupra dobândirii sau renunțării la domiciliu, la cetățenie etc., caracterul cumulativ al îndeplinirii acestor cerințe impunând aplicarea aceluiași regim opțional/obligațional al îndeplinirii fiecăreia în parte. ...