Decizia CCR nr. 453/2024Punctul 20

20. Deși Legea nr. 95/2006 a adus modificări importante în ceea ce privește condițiile de dobândire și de încetare a calității de asigurat și a dreptului de asigurare, aceasta continuă să păstreze dispoziții preluate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 privind dreptul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) de urmărire a contribuțiilor restante, cu toate că acestea nu își mai găsesc aplicare, deoarece „data începerii plății contribuției la fond“ coincide cu data dobândirii calității de asigurat, astfel încât este exclusă posibilitatea existenței unei obligații de plată a unor contribuții pentru perioade anterioare dobândirii acestei calități, iar legea nu îi poate recunoaște ANAF un drept de urmărire pentru creanțe nenăscute încă. Dispozițiile art. 222 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora „Asigurații au dreptul la pachetul de bază de la data începerii plății contribuției la fond“, nu doar că întăresc cele afirmate anterior, dar impun recunoașterea faptului că legiuitorul a lăsat la latitudinea persoanei alegerea momentului dobândirii acestui drept și, implicit, al îndeplinirii obligației corelative de plată a contribuției, situație în care nu se poate vorbi despre un drept al ANAF de urmărire pentru neplata contribuției pentru perioada anterioară acestui moment. Instituind dreptul ANAF de impozitare, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate (CASS), a veniturilor persoanei neasigurate care a beneficiat de servicii medicale din pachetul minimal, art. 232 alin. (2) și (3) din Legea nr. 95/2006 încalcă cerința de claritate a legii și normele de legiferare. ...