Decizia ÎCCJ nr. 8/2016 (RIL)Paragraful 37

Într-o a doua orientare jurisprudenţială, instanţele de judecată au respins cererea formulată de terţul poprit, prin care s-a solicitat obligarea executorului judecătoresc la plata cheltuielilor de judecată, reţinând că acesta, prin sesizarea instanţei de judecată în procedura judiciară de validare a popririi, întemeiată pe dispoziţiile art. 460 alin. 1 din Codul procedură civilă din 1865, nu are calitate de reclamant, nu reprezintă creditorul şi nici nu se substituie acestuia. În această procedură, executorul judecătoresc îşi păstrează doar calitatea de a sesiza instanţa cu cererea de validare a popririi, după care, obligatoriu, se citează creditorul şi debitorul.