Decizia ÎCCJ nr. 4/2016 (RIL)Paragraful 62

4.7. Într-o altă cauză (în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 4 din 14 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2.025/54/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 389/A din 29 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că pluralitatea de patrimonii lezate printr-o acţiune ilicită unică nu este de natură a atrage eo ipso incidenţa unui concurs ideal de infracţiuni. A mai apreciat că, exceptând infracţiunile complexe al căror obiect juridic secundar îl constituie relaţii sociale ce ocrotesc drepturi ale persoanei, ori de câte ori prin acţiunea/inacţiunea unică a autorului se aduce atingere unui număr de două sau mai multe patrimonii, va exista o singură infracţiune contra patrimoniului, cu mai multe persoane vătămate, iar nu atâtea infracţiuni câte victime sunt, în concurs ideal.