Decizia ÎCCJ nr. 4/2016 (RIL)Paragraful 96

10.19. În legătură cu teza susţinută de instanţa supremă, potrivit căreia, dacă prin acţiunea/inacţiunea unică a autorului se aduce atingere unui număr de două sau mai multe patrimonii, se va reţine o singură infracţiune contra patrimoniului, cu mai multe persoane vătămate, iar nu atâtea infracţiuni câte victime sunt, parchetul a precizat că, deşi este principial corectă, nu este incidentă în cauzele ce formează obiectul prezentei analize, nefiind valabilă când legiuitorul şi-a exprimat, în mod neechivoc, intenţia de a ocroti prin incriminare un anumit patrimoniu, cum este cazul infracţiunii prevăzute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, care incriminează, exclusiv, lezarea bugetului general al Uniunii Europene sau a bugetelor administrate de aceasta ori în numele ei, rămânând în afara sancţiunii din norma specială lezarea oricărui alt patrimoniu cu excepţia celui ocrotit, inclusiv bugetul de stat, în acest din urmă caz devenind aplicabilă norma de incriminare prevăzută de art. 215 din Codul penal anterior.