Decizia ÎCCJ nr. 3/2016 (RIL)Paragraful 57

Având în vedere dispoziţiile art. 1718 din Codul civil de la 1864, potrivit cărora "oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare", instanţa supremă a reţinut că, pentru ca o poprire să producă efecte faţă de terţul poprit, prin art. 452 din Codul de procedură civilă de la 1865 se cere ca, în momentul înfiinţării popririi, terţul poprit să fie dator faţă de debitorul creditorului urmăritor. Iar prin sume datorate de terţul poprit trebuie înţelese nu numai sumele exigibile în momentul înfiinţării popririi, ci şi acelea care se vor datora, cum sunt sumele care fac obiectul unei datorii existente în momentul înfiinţării popririi, dar care va deveni exigibilă ulterior, precum şi sumele făcând obiectul unei datorii ce se va naşte după data înfiinţării popririi, dar care provin dintr-un raport juridic existent la acea dată între terţul poprit şi creditorul debitorului urmărit.