Decizia CCR nr. 455/2024Punctul 14

14. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 este întemeiată. Reține că norma este neconstituțională, întrucât procedura disciplinară reprezintă un aspect esențial al raportului de muncă al medicului, iar art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție prevede că regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică. Prin urmare, norma atacată pe calea excepției de neconstituționalitate încalcă art. 1 alin. (4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului către un organism profesional), precum și art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii. Instanța judecătorească invocă jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 și Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015), potrivit căreia actele de reglementare secundară au, de obicei, un grad sporit de instabilitate, suportând schimbări succesive în timp, iar omisiunea deliberată de reglementare la nivel de normă primară a procedurii disciplinare și delegarea atribuțiilor de a stabili aceste norme Colegiului Medicilor determină o stare de incertitudine juridică, având consecințe prejudiciabile asupra drepturilor persoanelor. Ținând seama și că actele administrative cu caracter normativ pot fi emise numai pe baza și în executarea legii, ele ar trebui să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, neputând conține soluții normative care să înlocuiască legea. De asemenea, instanța judecătorească apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată. Reține că a fost invocată încălcarea art. 1 alin. (3) -(5) , a art. 11 alin. (1) și (2) , a art. 15 alin. (1) , a art. 16 alin. (1) și (2) , a art. 20 și 21, a art. 61 alin. (1) , a art. 24 alin. (1) , a art. 52 alin. (1) și (2) , a art. 53, 124 și 126 din Constituție, raportat la art. 2 paragraful 1 și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, însă nu au fost prezentate argumente concrete în sprijinul celor invocate. Dimpotrivă, soluțiile normative cuprinse în art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 sunt în acord cu art. 1 alin. (4) din Constituție, care impune inadmisibilitatea cererii de obligare a autorității publice pârâte la a statua infralegislativ în sensul cerut de titularul acțiunii în contencios administrativ. ...