Decizia CCR nr. 687/2020Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța autoare a acesteia, în esență, a solicitat Curții Constituționale să aprecieze dacă este neconstituțional a se interpreta prevederile de lege criticate astfel cum se coroborează cu Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, în sensul că accesul la justiție în vederea exercitării controlului judiciar asupra rezoluțiilor Inspecției Judiciare de clasare a sesizărilor poate interveni și pentru abateri disciplinare nesusceptibile de a genera incidența art. 509 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, art. 322 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, art. 426 lit. b) din Legea nr. 135/2010 și art. 96 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2004. Arată că, în cauză, reclamantul impută atât pretinse abateri disciplinare a căror constatare ar putea fi de natură să genereze un efect asupra modului de soluționare în concret a cererii adresate de partea interesată instanței pe care a învestit-o, cât și chestiuni legate strict de prestigiul profesiei și deontologia judecătorului. Analizând comparativ legislația referitoare la sancționarea medicilor, notarilor, judecătorilor Curții Constituționale, executorilor judecătorești, funcționarilor publici și polițiștilor, instanța autoare a excepției de neconstituționalitate arată că voința legiuitorului este, în principiu, aceea ca aspectele privind strict răspunderea disciplinară să intre în marja de apreciere a titularilor acțiunii disciplinare, nepermițând unui terț față de profesie să învestească o instanță de judecată cu o acțiune care să aibă ca unică finalitate obținerea unei soluții de sancționare disciplinară a celui vizat de reclamația formulată. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 871 din 10 iulie 2008, referitoare la procedura de sancționare disciplinară a medicilor. Pornind de la asemănările existente între răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor raportat la celelalte cazuri de răspundere disciplinară identificate, instanța autoare a excepției apreciază necesar a se lămuri dacă, în ipoteza unor situații de fapt ce pun în discuție pretinsa nerespectare a unor obligații legale a căror încălcare poate prejudicia doar onoarea și prestigiul profesiei, nu intervine o încălcare a principiului egalității în drepturi prin acordarea necondiționată a dreptului de acces la instanță în cazul rezoluției de clasare a Inspecției Judiciare emise potrivit textelor de lege criticate. ...