Decizia ÎCCJ nr. 2/2016 (HP)Paragraful 61

22. Instanţele de trimitere au apreciat că cele trei orientări jurisprudenţiale expuse anterior nu reflectă o practică judiciară consacrată, ci, dimpotrivă, reprezintă soluţii izolate ale instanţelor care, prin caracterul lor neunitar, dovedesc întrunirea premisei tipice a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, şi anume existenţa unei situaţii în care este iminentă apariţia unei jurisprudenţe neunitare, pentru a cărei prevenire a fost reglementată procedura prevăzută de art. 519-521 din Codul de procedură civilă.